-
Tancuri, atac cu
tancuri!
-
Săpați-vă adăposturile
individuale!
Și-a scos lopata de la centură și a început să sape: pământul era tare,
înghețat, mergea greu.
Din fericire nu se auzea nimic, nici un motor sau alt zgomot în afară de
icnetele soldaților care-și săpau adăposturile: sunetele veneau de peste tot,
profunde, clare, distincte.
-
Mai repede, mai repede!
Sergentul care-i comanda îi grăbea în timp ce săpa ca o cârtiță. El s-a
proptit bine în coada lopeții și, într-o clipă a căzut în nas: lopata s-a rupt!
-
Mi s-a rupt lopata ...
-
Și ce vrei să-ți fac
io? Sapă cu ghearele, nu te lăsa!
A început să scoată pământul deja mărunțit, dar mergea greu ... groapa
părea destul de adâncă ... și dintr-o dată s-a auzit zgomotul iadului, s-au
auzit motoarele urlând, s-a auzit zgomotul metalului frecat de metal ... s-a
auzit zgomotul morții!
-
Toată lumea în
adăposturi, toată lumea în adăposturi! Nu uitați, nu mișcă nimeni, stați ca la
instrucție, abia după ce trec le atacăm din spate! După ce trec ...
El s-a băgat în adăpost: era suficient de adânc, dar nu era suficient de
lung sau lat. A încercat să se ascundă cât mai bine, rugându-se Domnului să fie
privit ca o denivelare și să nu fie descoperit.
Blindatele veneau destul de încet, bănuitoare parcă: nu se vedea
infanterie pe tancuri, deci putea să le urmeze pe jos și, atunci, ar fi
însemnat o luptă corp la corp. Mașinăriile de câte 80 de tone s-au așezat
cuminți pe un singur rând și au început înaintarea, lăsând impresia că vor
ocoli locul unde plutonul de infanterie își săpase adăposturile.
Liniște ... liniște ...
Accelerațiile apăsate la blană făcură motoarele să urle: linia de oțel
s-a năpustit perfect sincronizată asupra orășelului schițat în zare. Viteza cu
care porniseră lăsa de înțeles două lucruri: primul, că nu erau urmate de
infanterie, al doilea, că nu vor putea fi atacate decât cu greu din spate.
Ultimul tanc din partea stângă, în loc să-și urmeze cursul, făcu o
ușoară voltă, o mișcare de parcă cineva ar fi fost neatent la volan pentru o
clipă: mecanicul smuci brusc de levierele de direcție și mașina reintră pe
traseul corect!
În spatele tancului, urma șenilei stângi era întreruptă de o pată fără
contur: adăpostul individual nu fusese suficient de încăpător și cedase sub greutatea
enormă a mașinii de luptă combinată cu mișcarea de rotire pe loc ...
*
BAIONETA BAIONETA BAIONETA
*
-
Tancuri, atac cu
tancuri!
-
Săpați-vă adăposturile
individuale!
Și-a scos lopata de la centură și a început să sape: pământul era tare,
înghețat, mergea greu. Din fericire nu se auzea nimic, nici un motor sau alt
zgomot în afară de icnetele soldaților care-și săpau adăposturile: sunetele
veneau de peste tot, profunde, clare, distincte.
-
Mai repede, mai repede!
Sergentul care-i comanda îi grăbea în timp ce săpa ca o cârtiță. El s-a
proptit bine în coada lopeții și, într-o clipă a căzut în nas: lopata s-a rupt!
-
Mi s-a rupt lopata ...
-
Și ce vrei să-ți fac
io? Sapă cu ghearele, nu te lăsa!
A început să scoată pământul deja mărunțit, dar mergea greu așa că a
scos baioneta și a început să lovească cu furie pământul ... groapa părea
destul de adâncă drept care a început să o lărgească prin aceeași metodă ... cu
palmele făcute căuș a început să scoată pământul astfel dizlocat ... și dintr-o
dată s-a auzit zgomotul iadului, s-au auzit motoarele urlând, s-a auzit
zgomotul metalului frecat de metal ... s-a auzit zgomotul morții!
Disperat, a continuat să scoată pământul, dar procedând ca o pisică sau
un câine care aruncă în mod continuu cu labele din față toată țărâna!
-
Toată lumea în
adăposturi, toată lumea în adăposturi! Nu uitați, nu mișcă nimeni, stați ca la
instrucție, abia după ce trec le atacăm din spate! După ce trec ...
El s-a băgat în adăpost: acum era suficient de adânc, și părea și
suficient de lung sau de lat. A încercat să se ascundă cât mai bine, rugându-se
Domnului să fie privit ca o denivelare și să nu fie descoperit.
Blindatele veneau destul de încet, bănuitoare parcă: nu se vedea
infanterie pe tancuri, dar putea să le urmeze la pas și, asta ar fi însemnat o
luptă corp la corp.
Mașinăriile de câte 80 de tone, s-au așezat cuminți pe un singur rând și
au început înaintarea, lăsând impresia că vor ocoli locul unde plutonul de
infanterie își săpase adăposturile.
Liniște ... liniște ...
Accelerațiile apăsate la blană făcură motoarele să urle: linia de oțel
s-a năpustit perfect sincronizată asupra orășelului ce se ghicea în zare.
Viteza cu care porniseră lăsa de înțeles două lucruri: primul, că într-adevăr
nu erau urmate de infanterie, al doilea, că nu vor putea fi atacate decât cu
greu din spate.
Ultimul tanc din partea stângă, în loc să-și urmeze cursul, făcu o
ușoară voltă, o mișcare de parcă cineva ar fi fost neatent la volan pentru o
clipă: mecanicul smuci brusc de levierele de direcție și mașina reintră pe
traseul corect!
În spatele tancului, urma șenilei stângi era întreruptă de o pată fără
contur: adăpostul individual nu fusese suficient de încăpător și cedase sub
greutatea enormă a mașinii de luptă combinată cu mișcarea de rotire pe loc ...
*
POZIȚIA POZIȚIA POZIȚIA
*
-
Tancuri, atac cu
tancuri!
-
Săpați-vă adăposturile
individuale!
Și-a scos lopata de la centură și a început să sape: pământul era tare,
înghețat, mergea greu.
S-a oprit: terenul era foarte tare, a privit în lateral și și-a dat
seama că trebuie să caute un alt loc, mai potrivit: târâș pe coate și pe
genunchi s-a deplasat cam trei metri de la locul inițial și a început să sape
cu lopata din dotare. A găsit o groapă nisipoasă, înconjurată de pereți pietroși:
avea cam dimensiunile lui, așa că a început să scoată surplusul de material -
cu lopata disloca solul iar cu casca transformată în minicupă de excavator îl
scotea și-l împrăștia în jurul lui, cât mai departe (dacă l-ar fi pus grămadă,
un tanchist bun ar fi înțeles din ce provine și ar fi reacționat în
consecință).
Din fericire nu se auzea nimic,
nici un motor sau alt zgomot în afară de icnetele soldaților care-și săpau
adăposturile: sunetele veneau de peste tot, profunde, clare, distincte.
-
Mai repede, mai repede!
Sergentul care-i comanda îi grăbea în timp ce săpa ca o cârtiță. El s-a
proptit bine în coada lopeții dar în ultima clipă își dădu seama că o poate
rupe, așa că se opri.
-
Mi s-a rupt lopata ...
un altul mai neatent o făcuse lată! Avea să se chinuiască sau să moară!
-
Și ce vrei să-ți fac
io? Sapă cu ghearele, nu te lăsa!
A scos pământul deja mărunțit, mergea destul de ușor, așa că a și intrat
de vreo două ori, să-i facă probă ...
părea acum destul de adâncă, drept care a început să o și lărgească puțin ...
cu casca a continuat să scoată pământul astfel dislocat ... și dintr-o dată s-a
auzit zgomotul iadului, s-au auzit motoarele urlând, s-a auzit zgomotul
metalului frecat de metal ... s-a auzit zgomotul morții!
Calm, a continuat să scoată pământul, pregătindu-și adăpostul salvator!
-
Toată lumea în
adăposturi, toată lumea în adăposturi! Nu uitați, nu mișcă nimeni, stați ca la
instrucție, abia după ce trec le atacăm din spate! După ce trec ...
El s-a băgat în adăpost: acum era suficient de adânc, suficient de lung
sau de lat. A încercat să se ascundă cât mai bine, și, înțelegând că are
suficient loc, s-a simțit mai liniștit.
Blindatele veneau destul de încet, bănuitoare parcă: nu se vedea
infanterie pe tancuri, dar putea să le urmeze la pas, asta însemnând o luptă
corp la corp.
Mașinăriile de câte 80 de tone, s-au așezat cuminți pe un singur rând și
au început înaintarea, lăsând impresia că vor ocoli locul unde plutonul de
infanterie își săpase adăposturile.
Liniște ... liniște ...
Accelerațiile apăsate la blană făcură motoarele să urle: linia de oțel
s-a năpustit perfect sincronizată asupra orășelului ce se ghicea în zare.
Viteza cu care porniseră lăsa de înțeles două lucruri: primul, că într-adevăr
nu erau urmate de infanterie, al doilea, că nu vor putea fi atacate decât cu
greu din spate.
Ultimul tanc din partea stângă, în loc să-și urmeze cursul, făcu o
ușoară voltă, o mișcare de parcă cineva ar fi fost neatent la volan pentru o
clipă: mecanicul smuci brusc de levierele de direcție și mașina reintră pe
traseul corect!
În spatele tancului, urma șenilei stângi se distingea clar pe iarba
uscată și pământul pe care-l smulsese!
-
Aruncătoarele de
grenade! Pregătiți-vă!
Sergentul continua să ordone plutonului, iar el, în acel moment, și-a
dat seama că are și un asemenea aruncător de grenade, adică un tub lung și
ridicol, cu o chestie ca o gălușcă la unul dintre capete, o chestie care (se
spunea!) putea distruge un ditamai tancul! El, s-a așezat pe burtă, a pus
aruncătorul pe umăr, a țintit calm și a așteptat.
-
Foc! Sergentul coordona
totul foarte liniștit, de parcă toată viața lui doar asta făcuse!
A apăsat liniștit trăgaciul hidoasei arme și a simțit cum pe la urechea
lui dreaptă vâjâie și vibrează ceva: în clipa în care a văzut grenada cu
reacție plecând din tubul de lansare a înțeles greșeala gravă pe care a
comis-o, a înțeles în sfârșit instrucțiunile de folosire ce fuseseră clar
expuse încă de la bun început - jetul de gaze fiebinți generat de grenada cu
reacție, îi arsese ambele picioare!
*
INSTRUCȚIUNI DE FOLOSIRE INSTRUCȚIUNI DE
FOLOSIRE
*
-
Tancuri, atac cu
tancuri!
-
Săpați-vă adăposturile
individuale!
Și-a scos lopata de la centură și a început să sape: pământul era tare,
înghețat, mergea greu.
S-a oprit: terenul era foarte tare, a privit în lateral și și-a dat
seama că trebuie să caute un alt loc, mai potrivit: târâș pe coate și pe
genunchi s-a deplasat cam trei metri de la locul inițial și a început să sape
cu lopata din dotare. A găsit o groapă nisipoasă, înconjurată de pereși
pietroși: avea cam dimensiunile lui, așa că a început să scoată surplusul de
material - cu lopata disloca solul iar cu casca transformată în minicupă de
excavator îl scotea și-l împrăștia în jurul lui, cât mai departe (dacă l-ar fi
pus grămadă, un tanchist bun ar fi înțeles din ce provine și ar fi reacționat
în consecință).
Din fericire nu se auzea nimic,
nici un motor sau alt zgomot în afară de icnetele soldaților care-și săpau
adăposturile: sunetele veneau de peste tot, profunde, clare, distincte.
-
Mai repede, mai repede!
Sergentul care-i comanda îi grăbea în timp ce săpa ca o cârtiță. El s-a
proptit bine în coada lopeții dar în ultima clipă își dădu seama că o poate
rupe, așa că se opri.
-
Mi s-a rupt lopata ...
un altul mai neatent o făcuse lată! Avea să se chinuiască sau să moară!
-
Și ce vrei să-ți fac
io? Sapă cu ghearele, nu te lăsa!
A scos pământul deja mărunțit, mergea destul de ușor, așa că a și intrat
de vreo două ori, să-i facă probă ... părea acum destul de adâncă, drept care a
început să o și lărgească puțin ... cu casca a continuat să scoată pământul
astfel dizlocat ... și dintr-o dată s-a auzit zgomotul iadului, s-au auzit
motoarele urlând, s-a auzit zgomotul metalului frecat de metal ... s-a auzit
zgomotul morții!
Calm, a continuat să scoată pământul, pregătindu-și adăpostul salvator!
-
Toată lumea în
adăposturi, toată lumea în adăposturi! Nu uitați, nu mișcă nimeni, stați ca la
instrucție, abia după ce trec le atacăm din spate! După ce trec ...
El s-a băgat în adăpost: acum era suficient de adânc, suficient de lung
sau de lat. A încercat să se ascundă cât mai bine, și, înțelegând că are
suficient loc, s-a simțit mai liniștit.
Blindatele veneau destul de încet, bănuitoare parcă: nu se vedea
infanterie pe tancuri, dar putea să le urmeze la pas, asta însemnând o luptă
corp la corp.
Mașinăriile de câte 80 de tone, s-au așezat cuminți pe un singur rând și
au început înaintarea, lăsând impresia că vor ocoli locul unde plutonul de
infanterie își săpase adăposturile.
Liniște ... liniște ...
Accelerațiile apăsate la blană făcură motoarele să urle: linia de oțel
s-a năpustit perfect sincronizată asupra orășelului ce se ghicea în zare.
Viteza cu care porniseră lăsa de înțeles două lucruri: primul, că într-adevăr
nu erau urmate de infanterie, al doilea, că nu vor putea fi atacate din spate.
Ultimul tanc din partea stângă, în loc să-și urmeze cursul, făcu o
ușoară voltă, o mișcare de parcă cineva ar fi fost neatent la volan pentru o
clipă: mecanicul smuci brusc de levierele de direcție și mașina reintră pe
traseul corect!
În spatele tancului, urma șenilei stângi se distingea clar pe iarba
uscată și pământul pe care-l smulsese!
-
Aruncătoarele de
grenade! Pregătiți-vă!
Sergentul continua să ordone plutonului, iar în acel moment și-a dat
seama că are și un asemenea aruncător de grenade, adică un tub lung și ridicol,
cu o chestie ca o gălușcă la unul dintre capete, o chestie care putea distruge
un ditamai tancul! El, s-a așezat pe burtă, a pus aruncătorul pe umăr, a țintit
calm și a așteptat.
-
Foc! Sergentul coordona
totul foarte liniștit, de parcă toată viața lui doar asta făcuse!
S-a așezat în poziția corectă - așa cum era descrisă în manualul de
utilizare - a țintit și a apăsat liniștit
trăgaciul hidoasei arme; a simțit cum pe la urechea lui dreaptă vâjâie și
vibrează ceva: în clipa în care a văzut grenada cu reacție plecând din tubul de
lansare a înțeles greșeala gravă pe care a comis-o țintind în șenile și nu în
spatele turelei!
Explozia grenadei AT a imobilizat uriașa mașină distrugându-i una dintre
șenile, dar chiar lipsind-o de mobilitate nu a scos-o definitiv din luptă:
turela s-a rotit, a văzut cum este căutat prin periscop și a simțit cum
mitralierele ușoare deschid focul! Mai întâi se vedea pământul sărind în fața
lui ...
*
PUNCTE VULNERABILE PUNCTE VULNERABILE PUNCTE
VULNERABILE
*
-
Tancuri, atac cu
tancuri!
-
Săpați-vă adăposturile
individuale!
Și-a scos lopata de la centură și a început să sape: pământul era tare,
înghețat, mergea greu.
S-a oprit: terenul era foarte tare, a privit în lateral și și-a dat
seama că trebuie să caute un alt loc, mai potrivit: târâș pe coate și pe
genunchi s-a deplasat cam trei metri de la locul inițial și a început să sape
cu lopata din dotare. A găsit o groapă nisipoasă, înconjurată de pereși
pietroși: avea cam dimensiunile lui, așa că a început să scoată surplusul de
material - cu lopata disloca solul iar cu casca transformată în minicupă de
excavator îl scotea și-l împrăștia în jurul lui, cât mai departe (dacă l-ar fi
pus grămadă, un tanchist bun ar fi înțeles din ce provine și ar fi reacționat
în consecință).
Din fericire nu se auzea nimic,
nici un motor sau alt zgomot în afară de icnetele soldaților care-și săpau
adăposturile: sunetele veneau de peste tot, profunde, clare, distincte.
-
Mai repede, mai repede!
Sergentul care-i comanda îi grăbea în timp ce săpa ca o cârtiță. El s-a
proptit bine în coada lopeții dar în ultima clipă își dădu seama că o poate
rupe, așa că se opri.
-
Mi s-a rupt lopata ...
un altul mai neatent o făcuse lată! Avea să se chinuiască sau să moară!
-
Și ce vrei să-ți fac
io? Sapă cu ghearele, nu te lăsa!
A scos pământul deja mărunțit, mergea destul de ușor, așa că a și intrat
de vreo două ori, să-i facă probă ... părea acum destul de adâncă, drept care a
început să o și lărgească puțin ... cu casca a continuat să scoată pământul
astfel dizlocat ... și dintr-o dată s-a auzit zgomotul iadului, s-au auzit
motoarele urlând, s-a auzit zgomotul metalului frecat de metal ... s-a auzit
zgomotul morții!
Calm, a continuat să scoată pământul, pregătindu-și adăpostul salvator!
-
Toată lumea în
adăposturi, toată lumea în adăposturi! Nu uitați, nu mișcă nimeni, stați ca la
instrucție, abia după ce trec le atacăm din spate! După ce trec ...
El s-a băgat în adăpost: acum era suficient de adânc, suficient de lung
sau de lat. A încercat să se ascundă cât mai bine, și, înțelegând că are
suficient loc, s-a simțit mai liniștit.
Blindatele veneau destul de încet, bănuitoare parcă: nu se vedea
infanterie pe tancuri, dar putea să le urmeze la pas, asta însemnând o luptă
corp la corp.
Mașinăriile de câte 80 de tone, s-au așezat cuminți pe un singur rând și
au început înaintarea, lăsând impresia că vor ocoli locul unde plutonul de
infanterie își săpase adăposturile.
Liniște ... liniște ...
Accelerațiile apăsate la blană făcură motoarele să urle: linia de oțel
s-a năpustit perfect sincronizată asupra orășelului ce se ghicea în zare.
Viteza cu care porniseră lăsa de înțeles două lucruri: primul, că într-adevăr
nu erau urmate de infanterie, al doilea, că nu vor putea fi atacate decât cu
greu din spate.
Ultimul tanc din partea stângă, în loc să-și urmeze cursul, făcu o
ușoară voltă, o mișcare de parcă cineva ar fi fost neatent la volan pentru o
clipă: mecanicul smuci brusc de levierele de direcție și mașina reintră pe
traseul corect!
În spatele tancului, urma șenilei stângi se distingea clar pe iarba
uscată și pământul pe care-l smulsese!
-
Aruncătoarele de
grenade! Pregătiți-vă!
Sergentul continua să ordone plutonului, iar în acel moment și-a dat
seama că are și un asemenea aruncător de grenade, adică un tub lung și ridicol,
cu o chestie ca o gălușcă la unul dintre capete, o chestie care putea distruge
un ditamai tancul! El, s-a așezat pe burtă, a pus aruncătorul pe umăr, a țintit
calm și a așteptat.
-
Foc! Sergentul coordona
totul foarte liniștit, de parcă toată viața lui doar asta făcuse!
S-a așezat în poziția corectă - așa cum era descrisă în manualul de
utilizare - a țintit zona vulnerabilă a ucigașului, a luat în cătare spatele
plin de rezervoare de combustibil și mai slab blindat și, la comanda
sergentului, a apăsat liniștit trăgaciul hidoasei arme; a simțit cum pe la
urechea lui dreaptă vâjâie și vibrează ceva: în clipa în care a văzut grenada
cu reacție plecând din tubul de lansare a înțeles că succesul este garantat!
Explozia grenadei AT a imobilizat uriașa mașină distrugându-i una dintre
șenile, spatele ca de gândac a fost făcut praf și a incendiat-o: prin
chepengurile metalice ale tancului, echipajul încerca să scape din iadul
arzător! El, privea spectacolul cu interes, ținând în continuare pe umăr
aruncătorul de grenade AT. În jur, se auzeau zgomotele luptei, cu strigăte, cu
explozii, cu metale ciocnite ... pe neașteptate, unul dintre membrii
echipajului scoase de undeva un pistol automat și fulgerător trase în direcția
lui ... primele focuri au lovit pământul tare din fața ...
*
LICHIDEAZĂ INAMICUL LICHIDEAZĂ INAMICUL
LICHIDEAZĂ INAMICUL
*
-
Tancuri, atac cu
tancuri!
-
Săpați-vă adăposturile
individuale!
Și-a scos lopata de la centură și a început să sape: pământul era tare,
înghețat, mergea greu.
S-a oprit: terenul era foarte tare, a privit în lateral și și-a dat
seama că trebuie să caute un alt loc, mai potrivit: târâș pe coate și pe
genunchi s-a deplasat cam trei metri de la locul inițial și a început să sape
cu lopata din dotare. A găsit o groapă nisipoasă, înconjurată de pereși
pietroși: avea cam dimensiunile lui, așa că a început să scoată surplusul de
material - cu lopata disloca solul iar cu casca transformată în minicupă de
excavator îl scotea și-l împrăștia în jurul lui, cât mai departe (dacă l-ar fi
pus grămadă, un tanchist bun ar fi înțeles din ce provine și ar fi reacționat
în consecință).
Din fericire nu se auzea nimic,
nici un motor sau alt zgomot în afară de icnetele soldaților care-și săpau
adăposturile: sunetele veneau de peste tot, profunde, clare, distincte.
-
Mai repede, mai repede!
Sergentul care-i comanda îi grăbea în timp ce săpa ca o cârtiță. El s-a
proptit bine în coada lopeții dar în ultima clipă își dădu seama că o poate
rupe, așa că se opri.
-
Mi s-a rupt lopata ...
un altul mai neatent o făcuse lată! Avea să se chinuiască sau să moară!
-
Și ce vrei să-ți fac
io? Sapă cu ghearele, nu te lăsa!
A scos pământul deja mărunțit, mergea destul de ușor, așa că a și intrat
de vreo două ori, să-i facă probă ... părea acum destul de adâncă, drept care a
început să o și lărgească puțin ... cu casca a continuat să scoată pământul
astfel dizlocat ... și dintr-o dată s-a auzit zgomotul iadului, s-au auzit
motoarele urlând, s-a auzit zgomotul metalului frecat de metal ... s-a auzit
zgomotul morții!
Calm, a continuat să scoată pământul, pregătindu-și adăpostul salvator!
-
Toată lumea în
adăposturi, toată lumea în adăposturi! Nu uitați, nu mișcă nimeni, stați ca la
instrucție, abia după ce trec le atacăm din spate! După ce trec ...
El s-a băgat în adăpost: acum era suficient de adânc, suficient de lung
sau de lat. A încercat să se ascundă cât mai bine, și, înțelegând că are
suficient loc, s-a simțit mai liniștit.
Blindatele veneau destul de încet, bănuitoare parcă: nu se vedea
infanterie pe tancuri, dar putea să le urmeze la pas, asta însemnând o luptă
corp la corp.
Mașinăriile de câte 80 de tone, s-au așezat cuminți pe un singur rând și
au început înaintarea, lăsând impresia că vor ocoli locul unde plutonul de
infanterie își săpase adăposturile.
Liniște ... liniște ...
Accelerațiile apăsate la blană făcură motoarele să urle: linia de oțel
s-a năpustit perfect sincronizată asupra orășelului ce se ghicea în zare.
Viteza cu care porniseră lăsa de înțeles două lucruri: primul, că într-adevăr
nu erau urmate de infanterie, al doilea, că nu vor putea fi atacate decât cu
greu din spate.
Ultimul tanc din partea stângă, în loc să-și urmeze cursul, făcu o
ușoară voltă, o mișcare de parcă cineva ar fi fost neatent la volan pentru o
clipă: mecanicul smuci brusc de levierele de direcție și mașina reintră pe
traseul corect!
În spatele tancului, urma șenilei stângi se distingea clar pe iarba
uscată și pământul pe care-l smulsese!
-
Aruncătoarele de
grenade! Pregătiți-vă!
Sergentul continua să ordone plutonului, iar în acel moment și-a dat
seama că are și un asemenea aruncător de grenade, adică un tub lung și ridicol,
cu o chestie ca o gălușcă la unul dintre capete, o chestie care putea distruge
un ditamai tancul! El, s-a așezat pe burtă, a pus aruncătorul pe umăr, a țintit
calm și a așteptat.
-
Foc! Sergentul coordona
totul foarte liniștit, de parcă toată viața lui doar asta făcuse!
S-a așezat în poziția corectă - așa cum era descrisă în manualul de
utilizare - a țintit zona vulnerabilă a ucigașului, a luat în cătare spatele
plin de rezervoare de combustibil și mai slab blindat și, la comanda
sergentului, a apăsat liniștit trăgaciul hidoasei arme; a simțit cum pe la
urechea lui dreaptă vâjâie și vibrează ceva: în clipa în care a văzut grenada
cu reacție plecând din tubul de lansare a înțeles că succesul este garantat!
Explozia grenadei AT a imobilizat uriașa mașină distrugându-i una dintre
șenile, spatele ca de gândac a fost făcut praf și a și incendiat-o: prin
chepengurile metalice ale tancului, echipajul încerca să scape din iadul
arzător! În jur, se auzeau zgomotele luptei, cu strigăte, cu explozii, cu
metale ciocnite ... a aruncat cât colo aruncătorul de grenade, a pus mâna pe
aruncătorul de flăcări și i-a pârjolit pe toți cei scăpați din tancul
incendiat!
-
Bine soldat, foarte
bine! Sergentul era mereu prezent!
-
Merci ...
-
Hai să capturăm tancul
de comandă!
Tancul de comandă conținea toate ordinele, codurile și cifrurile
inamicului, iar sergentul i-l arăta cum stătea împotmolit la mică distanță de
ei: turela, se rotea vărsând continuu foc asupra celor ce doreau să se apropie!
-
Te urci pe tanc,
deschizi chepengul și-i execuți cu pistolul sau altfel: trebuie să capturăm
tancul cu interiorul intact! Ai înțeles?
-
Îhî ...
A pornit spre mașina imobilizată încercând să se ascundă cât mai bine:
mai întâi a auzit ceva șuierându-i pe la urechi ...
*
CAMUFLAJ CAMUFLAJ CAMUFLAJ
*
-
Tancuri, atac cu
tancuri!
-
Săpați-vă adăposturile
individuale!
Și-a scos lopata de la centură și a început să sape: pământul era tare,
înghețat, mergea greu.
S-a oprit: terenul era foarte tare, a privit în lateral și și-a dat
seama că trebuie să caute un alt loc, mai potrivit: târâș pe coate și pe
genunchi s-a deplasat cam trei metri de la locul inițial și a început să sape
cu lopata din dotare. A găsit o groapă nisipoasă, înconjurată de pereși pietroși:
avea cam dimensiunile lui, așa că a început să scoată surplusul de material -
cu lopata disloca solul iar cu casca transformată în minicupă de excavator îl
scotea și-l împrăștia în jurul lui, cât mai departe (dacă l-ar fi pus grămadă,
un tanchist bun ar fi înțeles din ce provine și ar fi reacționat în
consecință).
Din fericire nu se auzea nimic,
nici un motor sau alt zgomot în afară de icnetele soldaților care-și săpau
adăposturile: sunetele veneau de peste tot, profunde, clare, distincte.
-
Mai repede, mai repede!
Sergentul care-i comanda îi grăbea în timp ce săpa ca o cârtiță. El s-a
proptit bine în coada lopeții dar în ultima clipă își dădu seama că o poate
rupe, așa că se opri.
-
Mi s-a rupt lopata ...
un altul mai neatent o făcuse lată! Avea să se chinuiască sau să moară!
-
Și ce vrei să-ți fac
io? Sapă cu ghearele, nu te lăsa!
A scos pământul deja mărunțit, mergea destul de ușor, așa că a și intrat
de vreo două ori, să-i facă probă ... părea acum destul de adâncă, drept care a
început să o și lărgească puțin ... cu casca a continuat să scoată pământul
astfel dizlocat ... și dintr-o dată s-a auzit zgomotul iadului, s-au auzit
motoarele urlând, s-a auzit zgomotul metalului frecat de metal ... s-a auzit
zgomotul morții!
Calm, a continuat să scoată pământul, pregătindu-și adăpostul salvator!
-
Toată lumea în
adăposturi, toată lumea în adăposturi! Nu uitați, nu mișcă nimeni, stați ca la
instrucție, abia după ce trec le atacăm din spate! După ce trec ...
El s-a băgat în adăpost: acum era suficient de adânc, suficient de lung
sau de lat. A încercat să se ascundă cât mai bine, și, înțelegând că are
suficient loc, s-a simțit mai liniștit.
Blindatele veneau destul de încet, bănuitoare parcă: nu se vedea
infanterie pe tancuri, dar putea să le urmeze la pas, asta însemnând o luptă
corp la corp.
Mașinăriile de câte 80 de tone, s-au așezat cuminți pe un singur rând și
au început înaintarea, lăsând impresia că vor ocoli locul unde plutonul de
infanterie își săpase adăposturile.
Liniște ... liniște ...
Accelerațiile apăsate la blană făcură motoarele să urle: linia de oțel
s-a năpustit perfect sincronizată asupra orășelului ce se ghicea în zare.
Viteza cu care porniseră lăsa de înțeles două lucruri: primul, că într-adevăr
nu erau urmate de infanterie, al doilea, că nu vor putea fi atacate decât cu
greu din spate.
Ultimul tanc din partea stângă, în loc să-și urmeze cursul, făcu o
ușoară voltă, o mișcare de parcă cineva ar fi fost neatent la volan pentru o
clipă: mecanicul smuci brusc de levierele de direcție și mașina reintră pe
traseul corect!
În spatele tancului, urma șenilei stângi se distingea clar pe iarba
uscată și pământul pe care-l smulsese!
-
Aruncătoarele de
grenade! Pregătiți-vă!
Sergentul continua să ordone plutonului, iar în acel moment și-a dat
seama că are și un asemenea aruncător de grenade, adică un tub lung și ridicol,
cu o chestie ca o gălușcă la unul dintre capete, o chestie care putea distruge
un ditamai tancul! El, s-a așezat pe burtă, a pus aruncătorul pe umăr, a țintit
calm și a așteptat.
-
Foc! Sergentul coordona
totul foarte liniștit, de parcă toată viața lui doar asta făcuse!
S-a așezat în poziția corectă - așa cum era descrisă în manualul de
utilizare - a țintit zona vulnerabilă a ucigașului, a luat în cătare spatele
plin de rezervoare de combustibil și mai slab blindat și, la comanda
sergentului, a apăsat liniștit trăgaciul hidoasei arme; a simțit cum pe la
urechea lui dreaptă vâjâie și vibrează ceva: în clipa în care a văzut grenada
cu reacție plecând din tubul de lansare a înțeles că succesul este garantat!
Explozia grenadei AT a imobilizat uriașa mașină distrugându-i una dintre
șenile, spatele ca de gândac a fost făcut praf și a și incendiat-o: prin
chepengurile metalice ale tancului, echipajul încerca să scape din iadul
arzător! În jur, se auzeau zgomotele luptei, cu strigăte, cu explozii, cu
metale ciocnite ... a aruncat cât colo aruncătorul de grenade, a pus mâna pe
aruncătorul de flăcări și i-a pârjolit pe toți cei scăpați din tancul
incendiat!
-
Bine soldat, foarte
bine! Sergentul era mereu prezent!
-
Merci ...
-
Hai să capturăm tancul
de comandă!
Tancul de comandă conținea toate ordinele, codurile și cifrurile
inamicului, iar sergentul i-l arăta cum stătea împotmolit la mică distanță de
ei: turela, se rotea vărsând continuu foc asupra celor ce doreau să se apropie!
-
Te urci pe tanc,
deschizi chepengul și-i execuți cu pistolul sau altfel: trebuie să capturăm
tancul cu interiorul intact! Ai înțeles?
-
Îhî ...
A pornit spre mașina imobilizată încercând să se ascundă cât mai bine:
mintea-i funcționa febril - tancul arăta ca o tablă de șah fiind acoperit cu
bucăți de lemn, deci nu putea lipi de el o mină magnetică ... să intre sub
mașină cu o mină, era extrem de riscant și cu șanse de reușită zero ... Se
hotărî să urce pe blindat și printr-unul dintre chepenguri să împuște
echipajul!
Scoase o grenadă fumigenă și o lansă în direcția dușmanului: în câteva
clipe, vizibilitatea a scăzut la doar câțiva metri!
Folosindu-se de denivelările terenului începu să se apropie din spate,
prin salturi mici când turela era orientată cu gurile de foc în direcția opusă.
Odată ajuns lângă tanc, se urcă dintr-o singură mișcare în spate, pentru ca
apoi să înceapă ascensiunea pe turelă: fiind sus, apucă mânerul unuia dintre
chepenguri, acesta se deschise extrem de ușor și, tocmai când își pregătea
arma, unul dintre inamici apăru din tanc cu un pistol și-i trase în piept ...
*
ALTĂ ARMĂ ALTĂ ARMĂ ALTĂ ARMĂ
*
-
Tancuri, atac cu
tancuri!
-
Săpați-vă adăposturile
individuale!
Și-a scos lopata de la centură și a început să sape: pământul era tare,
înghețat, mergea greu.
S-a oprit: terenul era foarte tare, a privit în lateral și și-a dat
seama că trebuie să caute un alt loc, mai potrivit: târâș pe coate și pe
genunchi s-a deplasat cam trei metri de la locul inițial și a început să sape
cu lopata din dotare. A găsit o groapă nisipoasă, înconjurată de pereși
pietroși: avea cam dimensiunile lui, așa că a început să scoată surplusul de
material - cu lopata disloca solul iar cu casca transformată în minicupă de
excavator îl scotea și-l împrăștia în jurul lui, cât mai departe (dacă l-ar fi
pus grămadă, un tanchist bun ar fi înțeles din ce provine și ar fi reacționat
în consecință).
Din fericire nu se auzea nimic,
nici un motor sau alt zgomot în afară de icnetele soldaților care-și săpau
adăposturile: sunetele veneau de peste tot, profunde, clare, distincte.
-
Mai repede, mai repede!
Sergentul care-i comanda îi grăbea în timp ce săpa ca o cârtiță. El s-a
proptit bine în coada lopeții dar în ultima clipă își dădu seama că o poate
rupe, așa că se opri.
-
Mi s-a rupt lopata ...
un altul mai neatent o făcuse lată! Avea să se chinuiască sau să moară!
-
Și ce vrei să-ți fac
io? Sapă cu ghearele, nu te lăsa!
A scos pământul deja mărunțit, mergea destul de ușor, așa că a și intrat
de vreo două ori, să-i facă probă ... părea acum destul de adâncă, drept care a
început să o și lărgească puțin ... cu casca a continuat să scoată pământul
astfel dizlocat ... și dintr-o dată s-a auzit zgomotul iadului, s-au auzit
motoarele urlând, s-a auzit zgomotul metalului frecat de metal ... s-a auzit
zgomotul morții!
Calm, a continuat să scoată pământul, pregătindu-și adăpostul salvator!
-
Toată lumea în
adăposturi, toată lumea în adăposturi! Nu uitați, nu mișcă nimeni, stați ca la
instrucție, abia după ce trec le atacăm din spate! După ce trec ...
El s-a băgat în adăpost: acum era suficient de adânc, suficient de lung
sau de lat. A încercat să se ascundă cât mai bine, și, înțelegând că are
suficient loc, s-a simțit mai liniștit.
Blindatele veneau destul de încet, bănuitoare parcă: nu se vedea
infanterie pe tancuri, dar putea să le urmeze la pas, asta însemnând o luptă
corp la corp.
Mașinăriile de câte 80 de tone, s-au așezat cuminți pe un singur rând și
au început înaintarea, lăsând impresia că vor ocoli locul unde plutonul de
infanterie își săpase adăposturile.
Liniște ... liniște ...
Accelerațiile apăsate la blană făcură motoarele să urle: linia de oțel
s-a năpustit perfect sincronizată asupra orășelului ce se ghicea în zare.
Viteza cu care porniseră lăsa de înțeles două lucruri: primul, că într-adevăr
nu erau urmate de infanterie, al doilea, că nu vor putea fi atacate decât cu
greu din spate.
Ultimul tanc din partea stângă, în loc să-și urmeze cursul, făcu o
ușoară voltă, o mișcare de parcă cineva ar fi fost neatent la volan pentru o
clipă: mecanicul smuci brusc de levierele de direcție și mașina reintră pe
traseul corect!
În spatele tancului, urma șenilei stângi se distingea clar pe iarba
uscată și pământul pe care-l smulsese!
-
Aruncătoarele de
grenade! Pregătiți-vă!
Sergentul continua să ordone plutonului, iar în acel moment și-a dat
seama că are și un asemenea aruncător de grenade, adică un tub lung și ridicol,
cu o chestie ca o gălușcă la unul dintre capete, o chestie care putea distruge
un ditamai tancul! El, s-a așezat pe burtă, a pus aruncătorul pe umăr, a țintit
calm și a așteptat.
-
Foc! Sergentul coordona
totul foarte liniștit, de parcă toată viața lui doar asta făcuse!
S-a așezat în poziția corectă - așa cum era descrisă în manualul de
utilizare - a țintit zona vulnerabilă a ucigașului, a luat în cătare spatele
plin de rezervoare de combustibil și mai slab blindat și, la comanda
sergentului, a apăsat liniștit trăgaciul hidoasei arme; a simțit cum pe la
urechea lui dreaptă vâjâie și vibrează ceva: în clipa în care a văzut grenada
cu reacție plecând din tubul de lansare a înțeles că succesul este garantat!
Explozia grenadei AT a imobilizat uriașa mașină distrugându-i una dintre
șenile, spatele ca de gândac a fost făcut praf și a și incendiat-o: prin
chepengurile metalice ale tancului, echipajul încerca să scape din iadul
arzător! În jur, se auzeau zgomotele luptei, cu strigăte, cu explozii, cu
metale ciocnite ... a aruncat cât colo aruncătorul de grenade, a pus mâna pe
aruncătorul de flăcări și i-a pârjolit pe toți cei scăpați din tancul
incendiat!
-
Bine soldat, foarte
bine! Sergentul era mereu prezent!
-
Merci ...
-
Hai să capturăm tancul
de comandă!
Tancul de comandă conținea toate ordinele, codurile și cifrurile
inamicului, iar sergentul i-l arăta cum stătea împotmolit la mică distanță de
ei: turela, se rotea vărsând continuu foc asupra celor ce doreau să se apropie!
-
Te urci pe tanc,
deschizi chepengul și-i execuți cu pistolul sau altfel: trebuie să capturăm
tancul cu interiorul intact! Ai înțeles?
-
Îhî ...
A pornit spre mașina imobilizată încercând să se ascundă cât mai bine:
mintea-i funcționa febril - tancul arăta ca o tablă de șah fiind acoperit cu
bucăți de lemn, deci nu putea lipi de el o mină magnetică ... să intre sub
mașină cu o mină, era extrem de riscant și cu șanse de reușită zero ... Se
hotărî să urce pe blindat și printr-unul dintre chepenguri să împuște
echipajul!
Scoase o grenadă fumigenă și o lansă în direcția dușmanului: în câteva
clipe, vizibilitatea a scăzut la doar câțiva metri!
Folosindu-se de denivelările terenului începu să se apropie din spate,
prin salturi mici când turela era orientată cu gurile de foc în direcția opusă.
Odată ajuns lângă tanc, se urcă dintr-o singură mișcare în spate, pentru ca
apoi să înceapă ascensiunea pe turelă: fiind sus, apucă mânerul unuia dintre
chepenguri, acesta se deschise extrem de ușor și, având-o deja pregătită și cu
cuiul de siguranță scos, aruncă în interiorul tancului o grenadă ofensivă
(explozia unei grenade ofensive este mai slabă, urmând să omoate echipajul fără
să distrugă interiorul tancului). Imediat după ce o aruncă trânti chepengul
greu: se auzi o bufnitură înfundată și simți în mâini vibrația ce descria
explozia.
*
PROMOVARE PROMOVARE PROMOVARE
*
-
Tancuri, atac cu
tancuri!
-
Săpați-vă adăposturile
individuale!
Și-a scos lopata de la centură și a început să sape: pământul era tare,
înghețat, mergea greu.
S-a oprit: terenul era foarte tare, a privit în lateral și și-a dat
seama că trebuie să caute un alt loc, mai potrivit: târâș pe coate și pe
genunchi s-a deplasat cam trei metri de la locul inițial și a început să sape
cu lopata din dotare. A găsit o groapă nisipoasă, înconjurată de pereși
pietroși: avea cam dimensiunile lui, așa că a început să scoată surplusul de
material - cu lopata disloca solul iar cu casca transformată în minicupă de
excavator îl scotea și-l împrăștia în jurul lui, cât mai departe (dacă l-ar fi
pus grămadă, un tanchist bun ar fi înțeles din ce provine și ar fi reacționat
în consecință).
Din fericire nu se auzea nimic,
nici un motor sau alt zgomot în afară de icnetele soldaților care-și săpau
adăposturile: sunetele veneau de peste tot, profunde, clare, distincte.
-
Mai repede, mai repede!
Sergentul care-i comanda îi grăbea în timp ce săpa ca o cârtiță. El s-a
proptit bine în coada lopeții dar în ultima clipă își dădu seama că o poate
rupe, așa că se opri.
-
Mi s-a rupt lopata ...
un altul mai neatent o făcuse lată! Avea să se chinuiască sau să moară!
-
Și ce vrei să-ți fac
io? Sapă cu ghearele, nu te lăsa!
A scos pământul deja mărunțit, mergea destul de ușor, așa că a și intrat
de vreo două ori, să-i facă probă ... părea acum destul de adâncă, drept care a
început să o și lărgească puțin ... cu casca a continuat să scoată pământul
astfel dizlocat ... și dintr-o dată s-a auzit zgomotul iadului, s-au auzit
motoarele urlând, s-a auzit zgomotul metalului frecat de metal ... s-a auzit
zgomotul morții!
Calm, a continuat să scoată pământul, pregătindu-și adăpostul salvator!
-
Toată lumea în
adăposturi, toată lumea în adăposturi! Nu uitați, nu mișcă nimeni, stați ca la
instrucție, abia după ce trec le atacăm din spate! După ce trec ...
El s-a băgat în adăpost: acum era suficient de adânc, suficient de lung
sau de lat. A încercat să se ascundă cât mai bine, și, înțelegând că are
suficient loc, s-a simțit mai liniștit.
Blindatele veneau destul de încet, bănuitoare parcă: nu se vedea
infanterie pe tancuri, dar putea să le urmeze la pas, asta însemnând o luptă
corp la corp.
Mașinăriile de câte 80 de tone, s-au așezat cuminți pe un singur rând și
au început înaintarea, lăsând impresia că vor ocoli locul unde plutonul de
infanterie își săpase adăposturile.
Liniște ... liniște ...
Accelerațiile apăsate la blană făcură motoarele să urle: linia de oțel
s-a năpustit perfect sincronizată asupra orășelului ce se ghicea în zare.
Viteza cu care porniseră lăsa de înțeles două lucruri: primul, că într-adevăr
nu erau urmate de infanterie, al doilea, că nu vor putea fi atacate decât cu
greu din spate.
Ultimul tanc din partea stângă, în loc să-și urmeze cursul, făcu o
ușoară voltă, o mișcare de parcă cineva ar fi fost neatent la volan pentru o
clipă: mecanicul smuci brusc de levierele de direcție și mașina reintră pe
traseul corect!
În spatele tancului, urma șenilei stângi se distingea clar pe iarba
uscată și pământul pe care-l smulsese!
-
Aruncătoarele de
grenade! Pregătiți-vă!
Sergentul continua să ordone plutonului, iar în acel moment și-a dat seama
că are și un asemenea aruncător de grenade, adică un tub lung și ridicol, cu o
chestie ca o gălușcă la unul dintre capete, o chestie care putea distruge un
ditamai tancul! El, s-a așezat pe burtă, a pus aruncătorul pe umăr, a țintit
calm și a așteptat.
-
Foc! Sergentul coordona
totul foarte liniștit, de parcă toată viața lui doar asta făcuse!
S-a așezat în poziția corectă - așa cum era descrisă în manualul de
utilizare - a țintit zona vulnerabilă a ucigașului, a luat în cătare spatele
plin de rezervoare de combustibil și mai slab blindat și, la comanda
sergentului, a apăsat liniștit trăgaciul hidoasei arme; a simțit cum pe la
urechea lui dreaptă vâjâie și vibrează ceva: în clipa în care a văzut grenada
cu reacție plecând din tubul de lansare a înțeles că succesul este garantat!
Explozia grenadei AT a imobilizat uriașa mașină distrugându-i una dintre
șenile, spatele ca de gândac a fost făcut praf și a și incendiat-o: prin
chepengurile metalice ale tancului, echipajul încerca să scape din iadul
arzător! În jur, se auzeau zgomotele luptei, cu strigăte, cu explozii, cu
metale ciocnite ... a aruncat cât colo aruncătorul de grenade, a pus mâna pe
aruncătorul de flăcări și i-a pârjolit pe toți cei scăpați din tancul
incendiat!
-
Bine soldat, foarte
bine! Sergentul era mereu prezent!
-
Merci ...
-
Hai să capturăm tancul
de comandă!
Tancul de comandă conținea toate ordinele, codurile și cifrurile
inamicului, iar sergentul i-l arăta cum stătea împotmolit la mică distanță de
ei: turela, se rotea vărsând continuu foc asupra celor ce doreau să se apropie!
-
Te urci pe tanc,
deschizi chepengul și-i execuți cu pistolul sau altfel: trebuie să capturăm
tancul cu interiorul intact! Ai înțeles?
-
Îhî ...
A pornit spre mașina imobilizată încercând să se ascundă cât mai bine:
mintea-i funcționa febril - tancul arăta ca o tablă de șah fiind acoperit cu
bucăți de lemn, deci nu putea lipi de el o mină magnetică ... să intre sub
mașină cu o mină, era extrem de riscant și cu șanse de reușită zero ... Se
hotărî să urce pe blindat și printr-unul dintre chepenguri să împuște
echipajul!
Scoase o grenadă fumigenă și o lansă în direcția dușmanului: în câteva
clipe, vizibilitatea a scăzut la doar câțiva metri!
Folosindu-se de denivelările terenului începu să se apropie din spate,
prin salturi mici când turela era orientată cu gurile de foc în direcția opusă.
Odată ajuns lângă tanc, se urcă dintr-o singură mișcare în spate, pentru ca
apoi să înceapă ascensiunea pe turelă: fiind sus, apucă mânerul unuia dintre
chepenguri, acesta se deschise extrem de ușor și, având-o deja pregătită și cu
cuiul de siguranță scos, aruncă în interiorul tancului o grenadă ofensivă
(explozia unei grenade ofensive este mai slabă, urmând să omoate echipajul fără
să distrugă interiorul tancului). Imediat după ce o aruncă trânti chepengul
greu: se auzi o bufnitură înfundată și simți în mâini vibrația ce descria
explozia.
-
Foarte bine soldat,
foarte bine!
Sergentul era omnipresent.
-
Foarte bine: tocmai am
primit un mesaj de la Statul Major, ai fost promovat Sergent! Felicitări!
*
MISIUNE NOUĂ MISIUNE NOUĂ MISIUNE NOUĂ
*
„Trebuie cucerită cazemata care oprește intrarea trupelor noastre în
trecătoarea care duce la capitala inamicului: ai la dispoziție un pluton de
infanterie și tot armamentul necesar.”
Așadar, ăsta-i un alt nivel ...
El și-a organizat oamenii pe grupe și a așteptat căderea nopții:
cazemata ce trebuia cucerită se afla pe o colină lipsită de vegetație și arăta
vederii turele cu tunuri și ambrazuri pentru mitraliere și alte arme mai ușoare.
Drumul până acolo era blocat cu mai multe rânduri de sârmă ghimpată.
Odată cu venirea nopții, trimise o grupă să taie sârma ghimpată și să
facă un coridor de trecere pentru ceilalți: când a fost gata, s-au apropiat cu
toții, cu armele pregătite.
Pe neașteptate s-au aprins niște proiectoare care au luminat incredibil
de puternic zona din fața cazematei și mitralierele au început să latre și să
trimită spre atacatori puzderie de gloanțe: a văzut cum un trasor se îndrepta
chiar spre el ...
*
GARD ELECTRIC GARD ELECTRIC GARD ELECTRIC
*
„Trebuie cucerită cazemata care oprește intrarea trupelor noastre în
trecătoarea care duce la capitala inamicului: ai la dispoziție un pluton de
infanterie și tot armamentul necesar.”
Așadar, tăierea gardului electric este semnalizată în cazemată și ei ne
așteaptă pregătiți ...
El și-a organizat oamenii pe grupe și a așteptat căderea nopții:
cazemata ce trebuia cucerită se afla pe o colină lipsită de vegetație și arăta
vederii turele cu tunuri și ambrazuri pentru mitraliere și alte arme mai
ușoare. Drumul până acolo era blocat cu mai multe rânduri de sârmă ghimpată.
Odată cu venirea nopții, trimise o grupă să acopere sârma ghimpată cu
pături și prelate și să facă un coridor de trecere pentru ceilalți: când a fost
gata, s-au apropiat cu toții, cu armele pregătite.
Grupa cu grenade s-a apropiat de ambrazurile cazematei și, la semnul
lui, începu să arunce în interior grenade defensive (mult mai puternice decât
cele ofensive) menite să distrugă pe cât posibil tot interiorul.
Grupa cu aruncătoarele de flăcări se plasase deja în dreptul ușilor
cazematei, aflate în spatele acesteia: dacă cineva ar fi încercat să iasă, s-ar
fi bucurat de o primire ... călduroasă!
Perfect camuflați pentru lupta de noapte, soldații erau pregătiți și au
început să ...
*
CREDITUL DUMNEAVOASTRĂ S-A TERMINAT: PENTRU
CONTINUAREA JOCULUI VĂ RUGĂM INTRODUCEȚI DATELE UNEI CĂRȚI DE CREDIT VALIDE!
CREDITUL DUMNEAVOASTRĂ S-A TERMINAT: PENTRU
CONTINUAREA JOCULUI VĂ RUGĂM INTRODUCEȚI DATELE UNEI CĂRȚI DE CREDIT VALIDE!
CREDITUL DUMNEAVOASTRĂ S-A TERMINAT: PENTRU
CONTINUAREA JOCULUI VĂ RUGĂM INTRODUCEȚI DATELE UNEI CĂRȚI DE CREDIT VALIDE!
*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu