Electorală

   Astăzi fusese aleasă o vreme frumoasă: era chiar plăcut ca după cele câteva zile toride, de august, să te răsfeți cu o după-amiază calmă, de toamnă târzie, de la jumătatea lui octombrie! Serviciul meteo își făcea treaba din ce în ce mai bine, așadar Compania de Control Meteo își ținuse promisiunea făcută în campania de la ultimele alegeri!

   Nici nu voia să se gândească la modul în care trăiesc sălbaticii aceia care nu vor să aleagă!

   Îngrozitor!

   Chiar mai mult decât îngrozitor!  

   Acum, se îndrepta liniștită către Punctul de Sondare a Opiniei Publice în Vederea Bunăstării Actuale (PSOPVBA): putea vota și de acasă sau din mașină ori chiar în somn, dar îi plăcea să se considere mai așezată, mai de modă veche și să dea un exemplu mai tinerilor ei concetățeni care lăsau exercitarea acestei obligații pe ultimele minute ale perioadei de reclamă! Știa bine că atunci, în ultimele clipe, mesajele soseau în bloc, punând în dificultate chiar și enormele servere ale mall-ului administrativo-recreativ. Unii considerau asta o distracție, alții o făceau din indolență și, de necrezut, erau și din aceia care alegeau pur și simplu la întâmplare: la întâmplare!

   După sute de ani de experimente și eșecuri, societatea ajunsese la niște concluzii extraordinare: nu putea să uite ce lupte retorice se dăduseră în copilăria ei pe tema confruntării dintre democrația directă și cea reprezentativă! Cu ce argumente se luptaseră susținătorii celor două idei, ce răsturnări de situație se petrecuseră în sondajele de opinie! Atunci apăruseră oratorii de profesie, acele personaje care erau capabile să susțină orice cauză îi putea plăti: cine s-ar fi așteptat ca tocmai dintr-o asemenea ocupație - care nu părea foarte onorabilă chiar tuturor cetățenilor - să se nască lobber-ii de astăzi?!? Evoluția fusese vizibilă abia după câteva runde de alegeri, atunci când oratorii profesioniști își aleseră de fapt taberele din convingere! Da da, parcă fusese ieri!

   Și toată lupta asta pentru recâștigarea dreptului și obligației votului direct risca să-și piardă sensul datorită apatiei unora dintre concetățenii ce se plictisiseră de ceea ce numeau ei „corvoadă”! Nu-i putea înțelege, chiar nu putea - oricât de mult încerca - pe cei ce erau dispuși să-și vândă prezentul sigur și imediat pe un viitor iluzoriu!

   Așa era și fostul ei colaborator: din fericire făcuseră contract pe un singur an!

   Din fericire, pentru că imediat după depunerea și validarea contractului la comisia de libertăți, el și începuse să încerce să o convingă de dreptatea lui!

   Dreptatea lui ... avea niște idei ciudate, considera că nu sunt liberi, spunea că nu trăiesc bine, că sunt folosiți și oprimați, că sunt într-o pușcărie! Era un ciudat, iar ea, bineînțeles că după expirarea anului contractual nu numai că nu a fost de acord cu prelungirea lui, ba chiar l-a reclamat comisiei de libertăți: ce scandal a fost atunci! S-a bucurat sincer când a fost îndepărtat din lumea civilizată și trimis între sălbatici: avusese mereu senzația că el asta își dorea de fapt, să fie dat afară și trimis în sălbăticie ... și acum, după atâția ani, tot mai avea impresia că o bătea la cap tocmai pentru ca ea să-l reclame autorităților!

   Mai avea și obiceiul acela ciudat de a folosi cuvinte de un arhaism barbar, cum a fost „pușcărie” pe care a trebuit să-l caute câteva zile până s-a lămurit ce înseamnă!

   În sfârșit ... se terminase cu bine, fusese chiar și felicitată pentru vigilență!  

   Încă îi era rușine pentru modul în care se manifestase fostul ei colaborator atunci când se produsese revoluția votului deschis: pe scurt spus, pentru a nu se mai ajunge la discuții neproductive, unul dintre membrii Comisiei Globale de Drepturi și Libertăți (CGDL) - parcă cel mai mare producător mondial de gaz natural (nu-și mai amintea cu exactitate) - propusese să se renunțe la votul secret și, cetățenii cu acest drept să și-l exprime liber, deschis, în public, în așa fel încât chiar perticipanții votanți să fie și comisie de numărare! În timp ce toți - DAR TOȚI - consumatorii cu drept de vot au primit cu o vie satisfacție această inovatoare însărcinare, fostul ei contractant și câțiva nebuni ce-i erau prieteni, s-au opus vehement propunerii! Vehement pare prea puțin spus, mai aveau puțin și se legau cu lanțuri de intrarea clădirii guvernului mondial: ei țipau că votul deschis poate fi manipulat și că nici un consumator nu va mai îndrăzni să aleagă altfel decât știe că se așteaptă de la el!

   Erau de-a dreptul ciudați, atât el cât și prietenii lui: se opuneau la orice propunere de bun simț, la orice încercare de îmbunătățire a vieții lor imediate! Nu acceptau evidența eradicării foametei în lume și nici a dispariției sărăciei: degeaba le demonstrai cu fapte că pentru prima dată în istoria ei omenirea nu mai avea săraci și flămânzi și că toți oamenii erau cu adevărat egali, degeaba le demonstrai cu fapte că nimănui nu-i lipsea un acoperiș deasupra capului, haine, loc de muncă și distracție! Degeaba, ei îi dădeau înainte cu libertatea individuală, cu lipsa educației - asta cu educația o jignea în mod aparte, tocmai ea fiind învățător formator la cea mai bună școală din oraș! - cu îndobitocirea „cetățenilor”! Preferau să folosească alt termen arhaic, numind consumatorii „cetățeni”, iar când descoperise într-un vechi dicționar ce însemna, pufnise în râs: cine mai gândea în termenii aceia perimați? Apoi, ideea lor despre libertate avea nenumărate carențe care tocmai că îngrădeau libertatea cetățeanului: aveau o idee fixă legată de vârstă, considerând că omul nu poate alege mai devreme de 16 ani - unii mergeau chiar spre 18 ani. Erau total împotriva ideii moderne de a da dreptul de a alege oricărui consumator!

   Deși ideea era genial de simplă, lor nu le plăcea! 

   Nu le plăcea și pace!

   Nu considerau normal ca o persoană să aibă dreptul de a alege dacă nu împlinea un anumit număr de ani: chiar dacă li se dădeau exemple de copii geniali - Gauss, Mozart sau Sidis - contra unor adulți nebuni - Atila, Napoleon, Hitler sau Stalin - care ar fi adus un mare bine omenirii dacă nu ar fi existat, nu ascultau și se încăpățânau să susțină propriul punct de vedere! Discuția legată de dreptul și obligația de a vota fusese lungă și anevoioasă, chiar și în Consiliul de Administrație al Adunării Generale a Acționarilor Parlamentului Mondial (pe scurt CA) ridicându-se voci care spuneau că un consumator la o vârstă fragedă își poate schimba prea rapid opțiunile de vot și că ideea - deși bună - se mai cere îmbunătățită. Îmbunătățirea venise de la un învățător formator, ca ea, care adusese în fața tuturor soluția perfectă, soluție care nu lega dreptul și obligația de vot de vârstă ci de exercitarea primului act sexual! Genial, ca toate lucrurile simple - era genial, ca toate lucrurile geniale - era simplu! Așa că s-a hotărât ca până la exercitarea primului act sexual liber consimțit - fără apartenența la un club recreativ - consumatorul să aibă dreptul de a alege: așadar, dreptul, nu și obligația! După declararea exercitării primului act sexual liber consimțit, consumatorul avea și dreptul dar și obligația de a alege! Legiuitorul, în înțelepciunea lui, nu prevăzuse vreo obligație în exercitarea primului act sexual liber consimțit, lăsând la latitudinea consumatorului alegerea - cum era și normal de altfel! - de la zoofilie și până la incest homosexual: singura situație în care acest prim act nu era considerat exercitat, era autosatisfacerea, considerându-se în continuare că este o formă de egoism și de egocentrism!    

   Sistemul politic modern, bazat pe principiul numit „Corect Politic” (CP), fusese enunțat timid cu câteva sute de ani în urmă, dar evoluase până la enunțarea principiului de bază, care spune: un consumator poate greși și este scuzabil, dar societatea în ansamblul ei nu greșește niciodată pentru că majoritatea consumatorilor se comportă așa cum se așteaptă de la ei, deci corect politic! Aceste principiu se învață încă din primii ani de cumpărături, încă înainte de învățarea teoremei codurilor de bare!

   Numai și numai educația bine făcută și permanenta grijă de a se purta Corect Politic permitea funcționarea societății fără greșeală: un sistem politic modern, corporatist, ca al lor, nu ar fi rezistat fără sprijinul necondiționat al consumatorilor! Chiar ea încercase în propriul ei departament de formare a consumatorilor începători gradul de pătrundere a principiilor sănătoase ale democrației corporatise și-și întrebase tinerii consumatori cum văd ei problema vărstei dreptului de a alege dar și celelalte date ale problemei electorale: răspunsul fusese exact cel așteptat, adică drept de vot cât timp doar consumi, drept și obligație după maturizarea sexuală, vot universal obligatoriu și deschis la toate nivelurile puterii centrale și locale!

   Nu mai era nimic de demonstrat, dacă până și pentru copii era clar că este bine ...

   Numai fostul ei colaborator nu putea înțelege!

   De ce se gândea oare atât de mult la el în ultima vreme? Fusese judecat de comisia de respectare a bunei cuviințe și expulzat în sălbăticie, numele-i fusese șters din înregistrările stării civile și cu asta basta: totuși, se tot gândea la el ... fusese pe departe cel mai bun colaborator pe care-l întâlnise ... probabil că ăsta era motivul ...  

   Acum, ea, ca un cetățean model și de nădejde ce era, se îndrepta spre Punctul de Sondare a Opiniei Publice în Vederea Bunăstării Actuale (PSOPVBA), cu dorința de a-și exprima alegerea în privința formării guvernelor, atât local cât și central: avea de ales astăzi comisia pentru alimentație ... iar alegerea se dovedea destul de dificilă! Nu mai avusese asemenea bătaie de cap de la alegerea comisiei pentru hidratare: atunci candidaseră două companii producătoare de băuturi carbogazoase, corporații foarte puternice la nivel global, iar lupta pentru voturile cetățenilor fusese dură! În final câștigase cea care lansase prima pe piață noua băutură necarbogazoasă, noul trend în hidratare. Ei bine, acum lucrurile stăteau asemănător: candidau trei rețele de fast-food și numai una dintre ele era locală, deci nu avea nici o șansă reală: avea practic de ales între cei doi giganți mondiali ai mâncărurilor gustoase, rapide și sănătoase!

   Dar cine avea să fie?

   Unul dintre competitori pusese în circulație un nouă gustare cu chiftea din lapți de pește, dar succesul fusese absolut limitat; contracandidatul serios se mulțumise cu mărirea porțiilor produselor deja cunoscute: plăteai un produs și primeai trei, așa cum spunea și sloganul lor publicitar „Noi ne furăm singuri căciula!” Ei personal nu-i plăcuse combinația cu lapți de pește, fără un motiv anume, dar nu-i plăcea gustul: și apoi, mai avea și fler, rar se înșela încotro se duceau voturile - așa se întâmplase și la alegerea comisiei de ordine publică, atunci când toată lumea îl dădea învingător pe acel boxeur și firma lui de securitate, ca până la urmă să câștige alesul ei, scriitorul de romane SF care arătase în nenumărate scrieri cum ar trebui menținută ordinea într-o societate civilizată! Este adevărat că omul cu editura ratase complet ținta propusă de descoperire a infracțiunilor și că se ajunsese la alegeri anticipate pentru acea comisie, dar ea nu spusese niciodată că scriitorul este bun, ci că o să câștige alegerile!

   Și atât! 

   Se îndrepta liniștită spre mall, privind oamenii de pe stradă: nu păreau foarte veseli și nu înțelegea de ce - se gândi pentru o clipă că sălbaticii făcuseră iarăși ceva nepotrivit, dar își dădu seama că la știri nu auzise nimic. Ce putea fi? 

   Lângă intrare, o aștepta grupul ei de prietene: erau toate îmbrăcate după ultima modă, parfumate și machiate așa cum cereau jurnalele de modă și păreau foarte prinse într-o discuție aprinsă:

-          Ce fac fetele? Cum o mai duceți?

-          Bună ... bine ai venit ... ai auzit?

-          Ce să aud?

-          Au fost amânate alegerile!

-          Au fost amânate? De ce?

-          Se pare că cei doi au ajuns la o înțelegere monopolistă și alegerile nu mai sunt necesare!

-          Nu se poate, nu pot să cred! Cine v-a spus?

-          Un tip bine, unul chiar de la centrul de sondare a opiniei publice!

-          Mă duc să întreb, poate mă lămuresc mai bine!

   Într-adevăr în interior era liniște și nici țipenie de consumator: numai la recepție părea a se plictisi un tip cu adevărat bine. Arboră figura de învățător formator și îl atacă direct:

-          Ce se întâmplă cu alegerile?

-          Așteptăm un anunț al Camerei de Comerț și Alegeri: se pare că cei doi candidați s-au înțeles la nivel global cum să-și împartă piața, așa că este posibil ca alegerile să fie inutile.

-          Dar nu este corect! Dacă mie nu-mi place gustarea cu lapți de pește a unuia? Sau cârnatul sănătos, ăla din spanac, al celuilalt? Legea spune că am dreptul să aleg ce mănânc acum sau mâine și cer să fie respectată! Este inadmisibil ca ...

   A continuat pe acest ton un timp, până a constatat că mai mulți consumatori o ascultau cu interes.

-          Vă rog să vă liniștiți, încă nu am primit comunicatul Camerei de Comerț și Alegeri ...

-          Legea trebuie respectată la toate nivelurile, așa este politic corect ... își etala cunoștințele de legislație în fața multor consumatori care păreau a fi din ce în ce mai interesați de ce spunea ... consumatorii trebuie să fie baza sistemului politic corporatist și ... era flatată de atenția ce i se acorda ...

-          Vă rog ...

-          Nu dau nici un MM pe ce mă rogi dumneata! Nici un MM!

   MM, minutul muncă, zubdiviziune a Orei Muncă, înlocuise noțiunea de bani și de atunci dispăruse din viața societății umane fluctuația financiară, crizele, inflația și speculanții.

-          Mă obligați să chem pe cineva din comisia de organizare! 

*

   Atunci când s-a trezit, era așezată pe o pătură aruncată la întâmplare pe iarbă: nu purta hainele ei la modă, ci un fel de haină cu pantaloni și cu multe buzunare, ceva dintr-o bucată și cu o culoare incertă! Alături, se găsea un fel de sac, destul de mare, cu un mâner lung, bun de dus pe umăr: deschizându-l, găsi înăuntru două sticle cu băutură necarbogazoasă incoloră, inodoră și insipidă, câteva gustări cu lapți de pește, o bucată mare de pânză groasă, un fel de cuțit care se strângea în două, o lanternă și alte câteva mărunțișuri. Alături de ea, pe iarbă, se găsea un fel de pălărie, din același material cu combinezonul și, pe pălărie, un plic mare, închis în plastic protector.

   Nu știa ce este cu ea, așa că deschise neliniștită plicul și începu să citească:

„ Hotărâre luată în ședința din ...

a Comisiei pentru Organizarea Alegerilor

privind numita ...

   Comisia a fost informată că numita ...

   a agitat spiritele consumatorilor în secția de votare numărul, din centrul administrativo-recreativ numărul ...

   numita a procedat astfel dovedind o înclinație nesănătoasă spre politica de partid, încercând să provoace o reacție a consumatorilor prezenți ...

   încălcând regulamentul secret al Camerei de Comerț și Alegeri ...

   Reprezentantul local al comisiei fiind anunțat, a anihilat-o pe numita ... și a adus-o în fața noastră ...

   Constatând cele întâmplate, am propus ca pedeapsă excluderea numitei ... din societate și scoaterea ei în sălbăticie: comisia a procedat democratic, supunând votului consumatorilor propunerea - consumatorii, votând corect politic, au ales propunerea comisiei, aceasta fiind pusă în aplicare în seara aceleiași zile.

   Numita va vi dotată cu trusa standard de excludere, în schimb societatea hotărăște anularea tuturor drepturilor de consumator, anularea întregii cantități de OM:MM deținută și confiscarea bunurilor acesteia.

   Fără drept de recurs și cu interzicerea întoarcerii sub amenințarea pedepsei capitale.

   Dată astăzi ... ” 

   Citea și nu-i venea să creadă!

   Nu făcuse nimic, ceruse doar să-i fie respectat dreptul comercial al consumatorului!

   Cineva greșise sau făcuse un abuz!

-          Ăsta este un abuz! Un abuz și o greșeală!

   Vorbea, țipa de una singură, începuse chiar să plângă ...

-          Nu, nu este nici abuz și nici greșeală!

   A simțit că-i stă inima-n loc! Cineva-i vorbea din spate: se întoarse brusc, speriată de moarte!

 

   În spatele ei apăruse un bărbat tânăr, care deși nu era dat cu cremă părea a fi bronzat și, culmea, chiar dacă nu ai fi putut crede fără să-l vezi, cu toate că nu era grăsuț și pufos, era frumos: era foarte frumos!

   Emana o senzație de siguranță și de putere, de stăpân a ceea ce-l înconjura, de adevărat bărbat!

-          Îmi pare rău că te-am speriat, nu am vrut ...

   Era fostul ei colaborator!

-          Tu? Cum ... ?

   Acesta zâmbi:

-          Erai de multă vreme condamnată, de când ai semnat contractul de colaborare cu mine! Te-au bănuit mereu că ești de partea noastră dar că faci un joc dublu: când ai întrebat copiii la școală ce părere au despre vârsta de votare, ai fost la un pas de judecată, dar au avut răbdare și au mai adunat probe.

-          Ce probe? Eu nu sunt vinovată de nimic! Eu am vrut doar să aleg Comisia pentru Alimentație Sănătoasă ...

-          Liniștește-te, liniștește-te, s-a terminat: ți-au spălat creierul de la naștere și până acum, ai mâncat și ai băut ce au vrut alții ...

-          Ba mi-am ales singură ...

-          Ai ales între două chiftele deosebite între ele doar prin aroma „E nu știu cât” și în rest identice! Nu ai ales niciodată cu adevărat, totul a fost o minciună!

-          Dar tu, cum m-ai găsit?

-          Avem și noi oamenii noștri ... știi că mereu te-am iubit!

-          Și eu ce fac ... ?

-          La mică distanță de aici este un oraș ...

-          Un oraș? Voi aveți orașe?

-          Da, chiar dacă ai crezut că suntem sălbatici, nu noi suntem aceia: avem orașe, avem șosele, case, școli ... nu noi suntem în afară, ci voi ați rămas încuiați în interior, în ceea ce se dovedește a fi o ... pușcărie! Să nu uit,  a propos de școli, vei intra într-un program accelerat de educare ...

-          De ce?

-          ... pentru a învăța să trăiești liber! Apoi ...

-          Apoi?

-          Apoi, când vei fi suficient de pregătită și când vei înțelege cum trăiește o societate cu adevărat normală ... când vei fi învățat că banii nu sunt răi ci reprezintă valoarea muncii tale ...

-          Da?

-          Da, iar atunci vei face pasul cel mare, pasul hotărâtor ...

-          Care?

-          ... vei primi drept de vot!

  

 

 

Eficiența

   În camera de așteptare a spitalului, mai multe persoane chiar asta făceau: așteptau. Unii păreau resemnați, semn că primiseră deja o veste - bună sau rea, alții aveau figuri ce spuneau clar unui obișnuit al locului că încă nu știu nimic, iar câțiva, doar câțiva, afișau o siguranță de sine ce spunea oricui stătea să-i privească, faptul că le este frică de mor!

   Cu toții, așteptau un intermediar de sănătate: îl așteptau cei mai mulți cu speranță, cu toate că pentru câțiva dintre ei speranța murise deja!

-          De ce nu mai vine oare?

-          Calmează-te, va veni sigur! Te rog, nu te mai agita!

-          Bine, încerc să mă calmez ... dacă întârzie este oare semn bun? Sau rău?

-          Mă omori cu zile! Eu de unde să știu? Hai, te rog așează-te și să așteptăm în liniște.

   Cei doi, părând soț și soție la prima vedere, erau pe la patruzeci de ani, destul de modest îmbrăcați, cu părul evident aranjat în casă și - el - cu unghiile murdare. Tot el atrăgea atenția printr-un buzunar voluminos al pantalonilor, buzunar din care ieșea ori o șapcă, ori un basc: era sigur ceva de pus pe cap, dar acel ceva fusese strâns la iuțeală în pumn și îndesat în buzunar. Ea, cea care-i părea soție și care părea cu mult mai calmă, avea un aer obosit și sătul, părea plictisită și de așteptare și de bărbat, ba chiar și de viață: avea aerul că dacă ar avea de ales, s-ar ascunde undeva unde să fie de negăsit, undeva unde să-și găsească liniștea - cu orice preț! Rochia exagerat de scurtă, decolteul exagerat de adânc, pantofii exagerat de înalți, părul exagerat de roșu și accesoriile exagerat de strălucitoare o arătau a fi lucrătoare cu mâinile - ori pe o bandă de producție, ori într-un magazin. Unghiile, vopsite într-un negru mat nu puteau fi judecate pentru curățenie: culoarea era uniformă, mascând orice alte urme.

   Cu un zgomot de frecare, una dintre ușile pe care scria mare, cu litere albe pe o bandă roșie

INTRAREA INTERZISĂ,

se deschise și lăsă să treacă o femeie suplă și înaltă, cu părul violet bine coafat: avea ochelari cu rame violete, gene violete, machiaj violet, unghii violete, iar la gât purta un mănunchi de șiraguri de perle violete. Violetul era culoarea la modă în luna aceea, deci nu era de mirare felul în care arăta noua venită: numai pantofii verzi, cu toc jos și halatul alb nu respectau moda lunii!

-          Stan? Familia Stan?

-          Da, noi suntem doamnă! Cei doi soți de mai devreme, se ridicară iute în fața doamnei violete ce-i privea parcă cu un început de repulsie.

-          Aveți noroc! Aveți noroc cu carul! Tatăl ... și spunând asta, se uita întrebător la cei doi, așteptând ca unul dintre ei să-și asume bolnavul.

-          Tatăl nostru, doamnă, tatăl nostru, al meu ș`al lu` frati`miu ăsta!

-          Îhî, tata ...

-          Am crezut că sunteți soți! Ce chestie! Deci: tatăl dum ... se corijă în ultima clipă, tatăl vostru nu mai poate fi ținut în program! V-am spus că aveți noroc!

-          Da? De ce? Fiul părea nedumerit.

-          V-ați consumat în totalitate punctele de asigurare de sănătate ...

-          Aveam și`un bonus, de la șantier, îl dau și p`ăla!

-          Nu te agita, că-ți face rău: s-a dus și bonusul! Nu mai poate fi ținut în viață, ar fi prea costisitor și deloc eficient. Așa că, trebuie să stăm de vorbă: veniți cu mine! Spunând acestea, se întoarse ca la militărie și porni spre ușa pe care scria

INTRAREA INTERZISĂ.

   Cei doi frați, învățați să recunoască autoritatea, se grăbiră să o urmeze.

   Bărbatul o privea din spate și, în sinea lui, recunoștea că lumea s-a schimbat: femeile arătau acum ca cele din reviste! Adică, femeile cu dare de mână arătau ca în revistă! Erau construite parcă numai din umflături așezate pe un băț! Din cur și din țâțe ar fi zis amicul lui de pahar: și avea dreptate! Erau toate exagerat de umflate și la piept și la dos, buzele la fel, gura mare, sprâncenele tatuate și genele lipite, parcă nu mai erau femei! Cel puțin moda asta nouă cu genele în culoarea părului ... îl zăpăcea de tot: mai ales când s-a purtat auriu ... parcă erau toate oarbe! Până și Doamna asta, intermediarul de sănătate, parcă era un băț subțire de tot, pe care cineva sudase două bile ca doi pepeni la piept și o pernă pe dos: în rest, nimic! Lui nu-i plăceau astea, el voia ca femeia să fie femeie, dar nu mai găseai femei adevărate și care să vrea să nască normal decât în creier de munte, prin comunitățile izolate de neaclimatizați. În rest, de la zece ani începând, toate se apucau să schimbe ce le dăduse natura, toate munceau să fie cât mai slabe dar cu țâțe și cururi mari: treaba nu mergea, nu mergea deloc, dar companiile farmaceutice scoteau valuri valuri de produse pentru „subțiat talia” sau „format brațele” ori „ondulat părul”! Sau de „îndreptat părul”! Știa bine că sunt femei care muncesc numai ca să acopere creditele făcute ca să se transforme după cerința modei, în speranța că prind un tip cu bani! Și erau tot singure, pentru că până a fost gata lucrarea lor, s-a schimbat moda: cu un an în urmă, erau la modă femeile cu sânul drept mai mare decât stângul: mai mare cam cu jumătate! Acum, erau la modă și considerate frumoase femeile cu sânii egali, dar lăsați: altele nu se mai căutau, erau urâte!

   În sfârșit, lui îi ajungea nevasta, cea cu care se luase din dragoste și care și acum îi părea frumoasă! Avusese noroc cu ea, nu a vrut niciodată să dea banii pe înfrumusețare, cu toate ofertele de credite pe care le primiseră, niciodată! Spre deosebire de sor`sa ... care uite, chiar și acum și aici a venit împopoțonată, sperând în ascuns să pună mâna pe vreun intermediar de sănătate: o privea și nu-i venea să creadă că-i este soră - își amintea cum râdea ăsta bătrânu` de ea, zicea că pe vremea lui, așa nu arătau decât curvele de cea mai proastă factură! Dar nici curve nu mai erau, sau mă rog, mai erau, dar era considerat un termen peiorativ dacă le spuneai așa și puteai fi dat în judecată: lucrătoare sociale și de socializare! Aveau sindicat, erau reprezentate în parlament ... se spunea că practică o meserie veche și onorabilă ... onorabilă ... Primiseră statutul de minoritate lucrativă și aveau an de an congrese în care se tot organizau, pentru că acum erau mai multe categorii: erau ele, erau ei, erau ele foști ei, erau ei foști ele, erau ei care erau ele, erau ele care erau ei și, în plus, se atașa și eticheta orientării sexuale predominante! Adică era mai rău decât pe vremuri în politică!

   Lui tot curve îi venea mai ușor să le spună, dar numai între prieteni!

   Iar ăsta bătrânu`, la care tocmai veniseră la firma furnizoare de sănătate, acum își găsise să-i fie rău! Tocmai acum! 

   În spatele ușii, lumea se schimba radical: dacă în sala de așteptare podeaua era acoperită cu linoleum, aici era mozaic venețian, dacă în zonele pentru public predomina mușamaua, oțelul și sticla, aici găseai piele, lemn de esență rară și cristal. Se auzea din pereți o muzică blândă, în surdină, iar lumina venea din întreaga suprafață a tavanului. Oamenii se mișcau fără grabă, fără sforțări, erau zâmbitori și curați: însă, mai presus de toate, oamenii păreau bine hrăniți!

   După doar douăzeci de metri, Doamna îi opri în fața unei uși capitonate pe care o deschise și, după ce intră îi chemă și pe ei. În camera din spatele ușii, se afla un birou din sticlă, pe care se găseau câteva dosare așezate ordonat. Mai multe scaune din piele erau disponibile. Doamna se așeză pe unul dintre ele și alese un dosar galben, destul de voluminos.

-          Așadar, să ne înțelegem: aveți noroc cum n-am mai văzut de ani de zile!

-          Cum așa, Doamnă?

-          Să o luăm mai pe departe: asiguratul Stan, tatăl dumneavoastră, valorează în acest moment cam cincizeci de calorii, dar neutralizarea ar consuma peste douăsute de calorii, așa că ar trebui să le suportați sau să le completați. Apoi ...

-          De ce nu se mai poate face Doamnă ca pe vremuri? Să-l îngropăm adică și să-l lăsăm să putrezească în legea lui ...

-          Știți bine că nu este legal și mai este și total neigienic! Conform statisticilor, după epurarea cimitirelor din și de lângă orașe aerul este mai curat și numărul îmbolnăvirilor a scăzut ...

-          Și eu care lucrez în construcții am avut de lucru, că mai toate erau centrale și costa terenul de te rupea: de`aia au și declarat terenurile cimitirelor de utilitate publică și importanță strategică, să nu ceară oamenii bani pe locurile de veci, că erau ale lor ...

   Simțind că în perechea din fața ei bărbatul este încăpățânatul, Doamna adoptă pe dată o altă abordare: știind că biroul din sticlă nu ascunde nimic, se așeză picior peste picior și, întorcându-se spre el, începu jocul intermediarului ce este de acord cu beneficiarul dar trebuie să facă ce-i cere compania - întotdeauna avea succes dacă își arăta mai mult picioarele perfect și definitiv epilate! Era chiar curioasă cât timp va rezista țărănoiul ăsta ...

-          Da, aveți dreptate domnule Stan, așa este, dar interesele sunt atât de mari încât te zdrobesc: oricum, nu puteți nega aportul benefic adus la starea generală de sănătate!

-          Nu știu Doamnă - în acea clipă a înțeles că intermediarul de sănătate nu se recomandase - dacă este așa, habar n-am, eu aud doar ce statistici se transmit în rețea și cam atât: cum aș putea să le verific? În sfârșit ... ziceați că avem noroc: cu ce?

-          Dacă mă ascultai și-l duceam pe tăticu` la salonul din cartier nu ne costa atâta ba, poate chiar îl ținea mai mult și cine știe, că știm din școală cum se zice că natura întotdeauna învinge ...

   Își privi sora cu milă: după fiecare implant părea și mai proastă - sigur urma să moară nemăritată! Saloanele de cartier nu erau departe de vechile pompe funebre, nu făceau nimic, erau specializate numai pe neutralizare cu costuri scăzute, iar tratamentele se apropiau de zero. Aici, toată lumea știa că se aflau într-un cerc vicios pe care oamenii politici încercau de ani de zile să-l reformeze și încă nu reușiseră: pentru că saloanele de cartier se ocupau preponderent de neutralizări, asiguratorii nu le autorizau decât tratamente superficiale și ieftine și, pentru că doar asta căpătau de la asiguratori, saloanele făceau în special neutralizări! Simplu, nu? Își mută privirea de la sora lui „cetățean model” și o privi din nou pe Doamna intermediar de sănătate, evitând ostentativ să-i privească picioarele, care de altfel nici nu-i plăceau:

-          Așadar, care este norocul despre care vorbeați? Că doar nu avea o comoară în burtă, nu?

-          Ba da, chiar avea!

   Cu asta le-a închis gura ori i-a lăsat cu gura căscată, simțea că acum a dat lovitura!

-          Cum ... cum ... adică ...

-          Ei bine, decriptarea cipului de identificare și localizare ne-a spus niște lucruri noi: știați de pildă ca tatăl vostru să fi fost militar?

-          Nu!

-          Și totuși, a fost! Și nu orice fel de militar, ci unul din trupele speciale de dinainte de Marea Pace Mondială! Trupul tatălui dumneavoastră este plin de implanturi făcute cu materiale rare și de înaltă puritate! Oasele lungi ale corpului sunt din titaniu, sub oasele craniului are o carcasă de protecție ce pare lucrată dintr-un aliaj de platină! Este fabulos ce are omul acesta în interior! Fabulos! Este o adevărată comoară! Bun, ce voiam eu să vă spun de fapt: compania noastră furnizoare de servicii în domeniul bunăstării fizice și psihice, se oferă să-l cumpere pe Stan Tatăl pentru zece mii de calorii! Și neutralizarea ne interesează! Ce ziceți? Nu vi se pare o ofertă generoasă?

   Își mai ridică puțin halatul și flutură din pleoape spre bărbatul din fața ei, dar acesta părea prea căzut pe gânduri. Își îndreptă apoi atenția spre sora lui:

-          Să nu uitați să-mi recomandați și mie stilistul la care vă lucrați: aveți o culoare și o linie absolut delicioase!

   Cu toate că era doar un compliment banal și prea direct pentru a purta în el vreun strop de adevăr, efectul fu devastator, femeia devenindu-i de îndată un aliat necondiționat:

-          Chiar vă place ... ?

-          Desigur! Propria-i coafură costa mai mult decât câștiga amărâta într-o lună, dar miza bătrânului Stan era foarte importantă!

-          V-ați hotărât, domnule? Ce părere aveți?

-          Numai zece mii de calorii?

-          Poate ceva mai mult, vom discuta cu conducerea ...

-          Mă înțelegeți greșit! Nu am putea să-l ținem în viață, iar atunci când va veni  momentul ...

-          Vă rog să mă urmăriți cu atenție!

   Glasu-i devenise brusc tăios: un muncitor în construcții și o chelneriță proastă nu aveau să-i strice ei planul de afaceri!

-          Uite cum stă treaba: bătrânul ar avea nevoie de un tratament lung și costisitor, suferă de pneumonie și de prostată, amândouă boli aproape incurabile la nivelul lui de asigurare! Voi doi aveți de ales între a ni-l ceda acum pentru zece mii de calorii - recunoașteți, nu ați văzut niciodată atîtea calorii la un loc - și a-l ține în viață încă două luni, la sfârșitul cărora l-am neutraliza și voi nu ați mai căpăta nimic! Noi putem aștepta: voi puteți?

   Sora își privi fratele ca un câine care se uită la carnea pe care o ții în mâna:

-          Ce mi-e acum, ce mi-e peste două luni! Ziceți că tot nu scapă, nu?

-          Nu! Nu cu asigurarea pe care o are!

-          Spuneați că a fost în trupele speciale: nu aveau un sistem separat de asigurare? Fiul tot mai încerca să tragă de timp! Totuși, încă trăiește, poate găsim o soluție, nu?

-          Ba da, dar după semnarea păcii a devenit ilegal și toate fondurile au fost luate de stat. Cât despre faptul că încă trăiește, legal a intrat în faza de preneutralizare, așa că ... Vreți mai mult timp de gândire?

-          Nu are și electronică? Doar metale rare?

-          Ba da, dar este veche, depășită și va trebui neutralizată separat - știe ceva băiatul ăsta? De unde are el habar că electronica de fapt valorează milioane?

-          De ce nu ne-a spus tăticu` niciodată nimic despre toate astea? Sora devenise și ea curioasă.

-          Pentru că ori se temea, ori nu știa, ori amândouă!

-          Ne mai gândim! Venim mâine dimineață și discutăm: lăsați-mă să mai discut cu sora mea!

-          Da, vă mai las, dar încă o noapte de viață va ridica nota de plată a neutralizării, să știți!

-          Da, da, am înțeles. Mâine hotărâm!

   Se ridică privindu-și sora cu subînțeles. Aceasta, cu toate că gestul fusese mai clar decât spus în cuvinte, nu se ridică și, agitându-se întrebă:

-          Vreți să notați adresa ... ?

-          Lasă că i-o dai mâine!

-          Da, mi-o dai mâine! 

   Abia ieșiseră pe ușa cu

INTRAREA INTERZISĂ,

ușă cu ieșirea permisă, ușa supapă unidirecțională, când soră`sa și sări cu gura:

-          De ce ai vrut să mai pierdem o noapte? Dacă ne scade cheltuiala din alea zece mii de calorii? Ce mai câștigăm? Hai să le luăm și gata: ce mi-e acum, ce mi-e peste două luni!

-          Tu nu poți să taci puțin și să mă lași să mă gândesc? Stai așa, stai că sună și iar face comunicarea figuri!

 

 

 

   Se apăsă pe urechea dreaptă, deschise gura în mod caraghios de câteva ori, se răsuci pe loc și, în sfârșit, prinse poziția în care toate contactele erau în regulă și putea vorbi: folosea un model foarte vechi, ieșit din fabricație de mult - îl luase la mâna a doua, că nu avea bani pentru unul nou - așa că din cele cinci mii de calorii ale lui și-ar fi putut permite ... Semnalul îi răsuna în urechi, așa că spuse:

-          Da, vă ascult.

-          Domnul Stan?

-          Da.

-          În legătură cu tatăl dumneavoastră care este bolnav și internat: să știți că noi avem o ofertă mult mai bună decât hoții la care v-ați dus!

-          Dar cine este sunteți?

-          Îmi cer scuze, sun din partea companiei furnizoare de servicii în domeniul bunăstării fizice și psihice Eficiența ...