3
Adolescenții, îmbrăcați în culori țipătoare, cu niște haine ce păreau
incomode și ciudate, se înghesuiau sub streașina îngustă, în încercarea de a se
apăra de ploaie. Picăturile reci, de noiembrie, nu făcuseră pe nici unul să
renunțe și să împuțineze grupul de câteva mii! Toți au sperat la primele semne
de ploaie, că unii se vor retrage, mai ales din fața lor, dar frigul îi
îndârjise și mai tare și, acum, păreau de-a dreptul uniți, lipiți, sudați,
sperând să scape cât mai uscați. Bluzele, cămășile, tricourile și pantalonii
din materialul la modă în acel an, nu ofereau cine știe ce protecție, iar acum,
după ce toată vara fusese lăudat pentru aspectul și lejeritatea lui, materialul
perforat nu mai proteja deloc! Unii, niște fete de fapt, aveau în rucsacuri umbrele, dar nu le-ar fi scos pentru nimic în
lume: decât să se facă de râs, mai bine să înfrunte ploaia! Mamele, grijulii,
verificaseră buletinul meteo și, cu mult scandal le făcuseră să ia cu ele acele
obiecte, așa este, dar nu le putea obliga nimeni să le și folosească!
Într-un grup, se fuma. În lipsa vreunui părinte încuiat, care să se uite
dezaprobator și - din priviri - să promită pentru acasă cine știe ce pedepse,
se fuma liniștit, cu mândrie chiar! Printre băieți, se infiltrase și o fată:
băiețoasă, înfiptă, cu un aer de veșnic supărată, trăgea cu foc dintr-o tigară,
trăgea de ai fi crezut că de asta depinde întreaga ei viață! Tot strângându-se
unul în altul din cauza ploii și a vântului, fetei i s-a părut că cineva o
pipăie: s-a întors fulgerător și l-a plesnit pe cel din spatele ei! Acesta, un
băiat mai mic cu cel puțin un an, a încasat palma fără să reacționeze în vreun
fel: era uluit, mai ales pentru că se știa nevinovat! Ceilalți băieți, au
început să râdă, să-și dea ghionturi unii altora, să se bucure ca la un
spectacol ieșit din comun. Fata, se întoarse din nou, cel din spate și-a
ridicat mâinile în dreptul feței, să se apere, dar palma nu-i mai era adresată
lui, ci celui din spatele lui!
-
Sunteți deștepți,
frate, nimic de zis! L-ați băgat frate pe ăsta micu` la mijloc, iar voi fugiți
frate!
-
Hai frate, ce-ai? Nu
știi de glumă, frate?
Cel ce încasase palma, nu știa ce-l doare mai tare: lovitura sau faptul
că pentru zeița de lângă el era „ăsta micu`”?
Oricum, a înțeles pe dată explicația faptului că a fost băgat în seamă:
câte un tip, lăsa să se interpună un alt băiat între el și o fată. Când găsea
că momentul este favorabil, o ciupea sau o pipăia pe fată! Bineînțeles că vina
cădea pe cel din imediata ei apropiere, lucru care-i amuza și-i încălzea pentru
câteva minute. Asemenea glume nu se făceau dacă la mijloc era un tip mai mare,
mai sportiv sau mai „popular”: în cazul ăsta, fetei putea să-i placă sau puteai
să mănânci o mamă de bătaie! Chestii de finețe!
-
Hai, nu te supăra, nu
știam frate cine-i în spatele tău, plus că n-a fost o singură dată!
Fata, încerca în felul ei, să-și ceară scuze!
-
Nu face nimic, lasă ...
-
Lasă pe dracu`, uite
frate, îmi pare rău! Și ca să mă crezi, uite, ia frate o țigare de la mine!
Și-i întinse un pachet de țigări, să se servească! Nu erau țigări din
acelea, ușoare, de care fumează de obicei fetele ca să se prostească, nuuu,
erau țigări în toată regula, bărbătești, adevărate și, probabil, tari!
-
Eu ...
-
Nu fumezi, frate?
În acea clipă, și-a dat seama că o ocazie mai bună decât acum de a sta
în apropierea ei, nu va mai avea nicicând și, era hotărât să nu-i dea cu
piciorul: învățau amândoi în același liceu, o văzuse de mult timp, era cu un an
mai mare, așa că acum trebuia să se poarte cât mai bărbătește - nu mai fumase
în viața lui, dar dacă tuturor celor din jurul lui le plăcea, nu putea fi așa
de rău!
-
Ba da, fumez!
Mulțumesc!
Imediat i-a trecut prin minte spaima că a greșit! Nu trebuia să
mulțumească, numai țăranii făceau asta și, în plus, nu știa cum să i se
adreseze: frate parcă nu prea mergea, dar parcă nici soră!
-
Ia și foc frate!
Fără să mai spună ceva, luă o țigare, o puse în gură și-i apropie
capătul celălat de flacăra brichetei: nevoia, l-a învățat pe moment! Ca să
ardă, are nevoie de oxigen, oxigen nu-i putea da făcându-i vânt, ci trăgând din
țigară! Simți o undă de regret în clipa când înțelese că, deși este bun la
fizică, nu va putea povesti părinților ce a descoperit: și mai ales, cum!
-
Hai frate, aprinde-o
odată, că mă lași fără gaz!
-
Îhî ...
Surpriza a fost groaznică: nu doar că nu putea respira, dar cineva îi
băga cu forța pe gât gaz toxic, gaz de luptă, iperită sau cine știe ce invenție
din asta, josnică!
Apoi, a simțit cum în aerul acela umed de noiembrie, transpiră din cap
până în picioare luându-l cu frig!
Apoi, a simțit cum amețește și se pierde!
Apoi, n-a mai simțit nimic!
Apoi și-a revenit, înconjurat de râsetele celor ce știau de acum că el
n-a mai fumat în viața lui!
Râdeau toți; doar ea nu râdea: tăcea și-l privea! Nu părea al privi cu
compătimire ci cu o oarecare simpatie: îi era clar că băiatul își pierduse
„virginitatea plămânilor” de dragul ei! Și ăsta nu-i puțin lucru!
-
Lasă frate, nu-ți face
griji, te obișnuiești tu!
Nu a
răspuns: abia respira!
După ce a trecut momentul penibil, au început să discute. Au pornit de
la formația pentru al cărui concert stăteau să cumpere bilete, de la asta au
trecut la literatură, la ceva poezie ... era uimit! Fata, spre deosebire de cei
mai mulți dintre băieții pe care-i cunoștea el, știa versurile cântecelor,
făcea legături între aceste texte și poezii pe care le putea recita, făcea tot
felul de legături interesante, cu trimiteri în diferite domenii! Demonstra o
educație solidă, o cultură ieșită din comun, era persoana cu care ar fi putut
sta liniștit de vorbă ore în șir! Nu ore, zile! Ar fi stat de vorbă ... și nu
numai!
-
Cum se dau aici
biletele? Cu locuri sau primul venit ... ?
-
Cu locuri frate, cu
locuri! Alea de pe teren sunt cele mai ieftine, iar cele de la VIP te bagă-n faliment!
-
Mie mi se par scumpe și
cele de pe teren!
-
N-ai fost atent, frate,
am zis „cele mai ieftine”, nu ieftine!
-
Adevărat!
-
Da frate, știu ce spun!
A propos, la VIP se bea șampanie
Roz ...
-
Normal să fie roz - prinsese
jocul de cuvinte!
-
Și ai acces în culise
să-i cunoști pe membrii trupei!
-
Tare!
-
Tare frate, tare!
-
Așadar, dacă luăm
biletele unul după altul, stăm alături?
-
Frate, îmi dai
întâlnire?
Își luă inima-n dinți și făcu un lucru nebunesc, de care nu se credea în
stare: lăsă rușinea deoparte și răspunse direct!
-
Să zicem că da! Măcar
la concert! Vrei?
-
Ha, ha, ha, sigur că
vreau, de ce să nu vreau!
Răspunsul sosise fără frate!
Au mai vorbit, ploaia parcă se încălzise, nu-i mai auzeau pe cei din
jurul lor. A mai cerut o țigară, pe care a reușit s-o pufăie, fără s-o tragă în
piept, dar tot i-au dat lacrimile de câteva ori, din cauza fumului! Totul era
minunat: atunci și-a dat seama cât de mult îi plăcea muzica acestei trupe!
Și el îi admira!
Și el îi considera revoluționari!
Și el le fredona melodiile!
Și el știa componența formației de la înființare și până acum!
Se zvonea că se droghează:
-
Tu ... te-ai drogat
vreodată?
-
Nu, eu mă mulțumesc cu
fumatul ... știi ... tata este medic și m-a dus odată la un centru de
dezintoxicare! Nu-ți pot povesti ce este acolo! Oricum, nu aveam de gând să
încerc, dar așa, tata este foarte mulțumit că nu m-a lăsat să greșesc! Tu?
-
Nu, nici eu și nici
n-am de gând! Eu prefer să-mi pierd altfel mințile ...
-
Vezi că te
obrăznicești!
Se simțeau bine împreună, ea începea să joace rolul de fată curtată, el
de curtezan: totul mergea bine!
-
Am o propunere!
-
Spune-o!
-
Când se va deschide
casa de bilete, o să fie omor! Nu vrei să-mi dai mie banii, să intru și să iau
două?
-
Ba da, bună idee ...
dar în ce sector vrem?
Au lămurit și asta, el renunțând la a-și lua un bilet mai ieftin în
sectorul C și trecând la B, ea la fel, dar coborând de la A la B și, atunci
când a început vânzarea, au simțit o părere de rău. El s-a luptat și a reușit
să prindă printre ultimele bilete în sectorul central.
-
De ce nu le-or fi
vândut pe net?
-
Am auzit că unii își
verifică faima după lungimea și durata cozii la bilete. Poate asta este la
mijloc.
Concertul urma să aibă loc peste două zile, dar cum părea a fi foarte
mult până atunci, și-au dat întâlnire în aceeași după-amiază.
Cu toată ploaia măruntă și rece, pentru cei doi adolescenți părea a fi o
primăvară perpetuă: în aceeași seară, după ce au stat de vorbă în fața casei în
frig mai mult de oră, tatălui fetei i s-a făcut milă de ei și a sunat-o pe
mobil! Prefera să intervină așa, decât să o vadă bolnavă! Fata a zâmbit, nu a
spus cine o sună și, sărutântu-l (pentru prima dată!) ușor pe obraz, i-a
șoptit:
-
Pe mâine, ne vedem la
școală!
Până acasă, a plutit prin ploaie: îi era foarte cald!
La școală, bineînțeles că nu s-a vorbit decât despre concert! Ba, chiar
într-una dintre ore, profu`, un tip mai tânăr și foarte dezghețat, în loc să-i
asculte sau să le predea, i-a întrebat dacă și-au luat bilete la concert! Toată
ora, au analizat muzica, textele, organizarea, viața personală a membrilor,
zvonurile care circulau despre ce beau, ce fumează, cu ce se droghează ...
-
Nu-i adevărat, nu se
droghează!
-
Ba se droghează, altfel
de unde ar scoate muzica asta sublimă!
-
Nu se droghează, nu au
nevoie, ei sunt niște Dumnezei ai muzicii!
-
Cred că exagerezi!
Profesorul a intervenit, să-i calmeze pe cei doi.
-
Ba nu exagerez deloc!
Dacă la biserică s-ar cânta muzica lor, să mor eu dacă nu m-aș duce la fiecare
slujbă!
-
Și te-ai închina la
chitara bass?
Râsete în clasă.
-
Da, m-aș închina la
chitara bass, mai degrabă decât la nu știu ce sfinți care nu-mi spun nimic!
-
Buuun, zise profu`,
discuția încetează acum și aici!
-
De ce?
-
Pentru că ați ajuns la
blasfemie, iar următorul pas este să vă jigniți, după care parcă văd că urmează
o ... sfântă păruială!
Din nou râsete în clasă!
-
Dar ce blasfemie am
comis?
-
Uite cum stă treaba:
dacă cineva nu crede, nu are dreptul de a râde de ceilalți sau de credința lor!
Clar? Este ca și cum cei ce nu ascultă muzica asta v-ar arăta cu degetul și ar
râde de voi pentru că o ascultați! Știți ce spune una dintre cele zece
porunci?
„Să nu iei în deșert Numele Domnului, Dumnezeului tău;
căci
Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui.”
-
Nu este adevărat! Ne
luăm după povești, dom` profesor? Toată lumea îi ascultă, v-am spus, toată
lumea, spre deosebire de Dumnezeu pe care nu-l mai ascultă nimeni! Din cauza
asta am spus că sunt niște Dumnezei ...
-
Gata! Am încheiat!
Așadar diseară sunteți la - era să zic la meci - la concert?
Adolescenții s-au amuzat: profu` știa să liniștească lucrurile.
-
Da, aproape toată
clasa!
-
Și stați împreună?
-
Noi stăm grămadă la
sectorul C, numai îndrăgostiții au bilete la B!
Semnele din ochi arătau clar despre ce îndrăgostit vorbeau, mai ales că acesta
se înroșise tot: dar nu era cu supărare, se simțea bine! De altfel, era nerăbdător
să-i povestească și ei ce se discutase în timpul ciudatei ore!
Spre seară, vremea a început să se îndrepte. Se ducea s-o ia de acasă,
așa că a avut mare grijă cum se îmbracă, ba, era chiar și pieptănat! Pe drum,
s-a oprit la un magazin, de unde a cumpărat două pelerine de ploaie de unică
folosință și două brichete, pentru a avea ce să aprindă la finalul concertului.
A stat pe gânduri, întrebându-se dacă să ia și un pachet de țigări, dar a
renunțat: eperiența fusese foarte neplăcută, ar fi preferat să nu o repete!
A sunat la ușă, i-a deschis (a presupus el) Mama, care l-a întâmpinat cu
un zâmbet larg: i-a plăcut ce a văzut, i-a plăcut mult, mai ales că la școală
se spunea că nu este rău să-i vezi fetei mai întâi mama, ca să știi cum va
arăta peste câțiva ani. Ani! Câți dintre ei aveau oare să-și mai amintească
numele colegilor de liceu peste un an sau doi?
Tatăl fuma pipă, degaja un miros plăcut ... figura cam încruntată nu
părea foarte plăcută, dar acum îl lăsa indiferent!
După câteva minute, insuficiente pentru interogatoriul pregătit de Mamă,
coborî și ea: era toată numai zâmbet!
Au spus frumos la revedere și au șters-o la concert.
-
Până la cât ține
spectacolul?
Pentru mamă, concert era dacă se cânta Vivaldi sau Ceaikovski, restul erau
clar doar niște înjghebări care nu puteau fi numite cu acest nobil cuvânt!
-
Până pe la unșpe, mamă!
-
Și pe la cât sunteți
acasă?
-
Să vedem câte bisuri
vor fi, cum este ieșirea ... dar sigur după miezul nopții!
-
Vreți să vină Tata să
vă ia de undeva cu mașina?
-
NU!
Fără să-și dea seama, au răspuns amândoi odată, la unison!
Concertul a fost reușit, publicul a profitat de vremea uscată și s-a
dezlănțuit, cântând alături de trupă majoritatea cântecelor: le știau pe de
rost, unele chiar mai bine decât membrii formației. Cei doi adolescenți, după
ce au cântat câteva melodii cu tot publicul, au renunțat, s-au luat în brațe și au stat așa, ascultând: era minunat!
În sfârșit, se întâlnise cu fata care-i plăcea, îl plăcea și ea,
lucrurile se desfășurau cum nu se putea mai bine: aveau dreptate cei mai
vârstnici când îi spuneau că la liceu este cea mai frumoasă viață!
Da, chiar era frumoasă!
Și viața!
Breaking news
„Ultimul bilanț al accidentului petrecut seara trecută la concertul de
muzică rock, arată că sunt doar câțiva supraviețuitori, dar și aceștia în stare
foarte gravă. Vă reamintim că, în timpul concertului, tribuna a doua, cu
sectoarele B și C, s-a prăbușit, lucru ce a generat panică pe stadion,
spectatorii călcându-se în picioare în încercarea de a părăsi incinta! La fața
locului au fost deplasate zeci de ambulanțe, mașini de pompieri și alte unități
de intervenție în caz de calamitate, dar după cum declară surse apropiate
acestora, speranțele de a mai găsi pe cineva în viață, sunt foarte mici!
Specialiștii bănuiesc că tragicul eveniment s-a petrecut pe fondul mișcării
ritmate a spectatorilor în timpul concertului ... ”
3 - Să nu iei în deșert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui
