Le Tour de France

 

   Drumul, lung și încins, se întindea drept prin câmpia plată.

   Curbele, rare și destul de line, rupeau rar monotonia asfaltului moale.

   Făcând legătura cu capitala, drumul era destul de circulat și, tocmai de aceea era foarte fierbinte: privit din depărtare, arăta curioșilor cât de ușor te poate înșela în deșert iluzia optică, demonstra ce vrea să însemne „Fata Morgana”. Mai ales pe la orele prânzului, în depărtare, puteai să juri că este ud, că este chiar acoperit cu apă, că s-a întâmplat ceva, un potop, o ploaie de proporții biblice ... ceva ce să mai răcorească nițel atmosfera supraîncălzită. Dar iluzia, rămânea iluzie și căldura rămânea stăpână pe drum, pe câmpie, pe satele adormite și pe animalele ascunse la umbră.

   Oameni erau puțini la ora aceea, iar cei care lucrau afară, ori erau nebuni, ori se aflau în cabine condiționate.

   Printre cei ce puteau fi numiți nebuni fără nici un fel de grijă, se aflau și grupurile de cicliști care, tocmai în căldura sufocantă a prânzului pedalau de zor: trebuia să fii puțin sărit de pe fix, sau să n-ai toate țiglele pe casă, ori pur și simplu să te fi ciupit o molie, pentru ca la cel puțin 40^o la umbră tu, în loc să stai liniștit să-ți tragi sufletul undeva la umbră sau chiar într-un spațiu răcorit, să bați coclaurii în plin soare, călare pe o bicicletă!

   Nu era lucru curat!

   Prea mulți se credeau buni de Turul Franței, prea mulți se agitau acum cu moda numită ciclism: drept care, mașinile îi depășeau pe „nebuni” cât mai pe departe, eventual claxonându-i din timp, pentru a le atrage atenția asupra pericolului: nu ar fi fost surprinzător, ca din cauza căldurii din aer, combinată cu căldura radiată de asfaltul șoselei și cu efortul pedalatului, vreunul dintre ei să o ia razna prin mijlocul drumului! 

   Cicliștii mergeau în grupuri compacte, încercând în acest fel să păcălească forța aerului care li se opunea înaintării, dar ocupând cam o bandă pe sensul de mers. Erau însoțiți de antrenori în mașini, care, prin geamurile coborâte, le dădeau indicații, îi certau sau îi lăudau: tot de la mașina antrenorului se alimentau cu apă sau cu mâncare - nu este simplu să bei sau să mănânci când pedalezi cu peste 40 de km/oră! Din când în când, la indicațiile antrenorului, grupurile porneau în câte un simulacru de sprint, întinzându-se ca un șarpe pe dreapta șoselei.  

   Pentru un cunoscător, era clar că vântul nu bate de loc, pentru că nu exista între cicliști nici o bordură. 

   Una singură dintre mașini, nu-i depășea pe departe ci, intra în depășiri „la mustață”, trecând cu oglinda exterioară din dreapta la numai câteva degete de cel mai din exterior sportiv. Nu claxona, ci venea pe nepusă masă, cu viteză mare și, dacă putea, frâna violent: întotdeauna cei de pe biciclete credeau că a oprit în ultima secundă înainte de a-i lovi, lucru ce nu era adevărat, dar care, tocmai din această cauză îl amuza teribil pe șofer, chiar dacă de cele mai multe ori era înjurat de mamă și i se arătau pumnii sau unele semne obscene.

   Și avea nevoie de amuzament, pentru că se întorcea în capitală după o afacere ratată undeva în provincie! Contrar obiceiului, el, care era obișnuit să-i execute pe provinciali, fusese executat în cel mai curat stil și lăsat fără nici un sfanț: noroc cu cardurile, că altfel ... Tot drumul căutase o afacere, una bănoasă și fără investiție ... mă rog ... cu o investiție cât mai mică!

   Eventual ceva legal!

   Dar nu era obligatoriu, deși nu ar fi fost rău!

   Ideea, marea lovitură, a simțit-o depășind grupurile de tineri cicliști pe șosea: probabil că stilul lui de conducere alarmase pe cineva, care sunase pe altcineva și, tocmai când se pregătea să repete numărul cu viteza și frâna în ultimul moment, se pomeni cu o dubă că i se așează în față, în paralel cu un grup de cicliști, ducându-l chiar cu viteza lor! Instinctiv, mâna i-a pornit către claxon, dar în ultima clipă a văzut sigla de pe spatele dubei: o siluetă, pe bicicletă, pedalând de mama focului, aplecată pe ghidon! Silueta, pedala neobosită între două puncte - semnificate prin niște aglomerări de ceva ce semăna parcă cu niște case - roțile bicicletei fiind ferm așezate pe o linie lungă și dreaptă ce dorea să personifice drumul! În acele câteva secunde, a pus tot planul la cale: a depășit în viteză maximă grupul de sportivi și mașina ce-i proteja și dus a fost!

   Până în capitală nu s-a mai oprit! 

   Administratorii celor două clădiri se lăsau destul de greu: una era un hotel, cu o înălțime de circa 150 de metri, cealaltă era o clădire de birouri, ce avea să fie chiar mai înaltă, dar aflată încă în construcție:

-          Domnilor, vă rog gândiți-vă ce reclamă fabuloasă are să fie asta pentru afacerile dumneavoastră! Fabuloasă! Ce vreți, să vă mai spun că nici nu este gata clădirea și deja se va vorbi depre ea altfel decât în acord cu scandalul locului în care este construită?

-          Nu știu ce să spun ... ar trebui să vorbesc cu proprietarii ...

-          Vorbiți-le domnule, vorbiți-le și, spuneți-le astfel: nu cerem nimic, nu vrem nici un ban, cerem doar acces la unul din etajele superioare, iar eu le garantez o publicitate pozitivă și gratuită de cel puțin două ore, într-o seară la ora de maximă audiență a știrilor la un post de televiziune cu acoperire națională!

-          La care?

-          Toate la timpul lor! Domnilor, dacă sunteți de acord, mai am o propunere de afacere pentru dumneavoastră!

-          Spune-ne!

-          Vreau zece la sută din valoarea contractelor de publicitate pe care vi le aduc: ambele clădiri vor fi acoperite bineînțeles cu bannere publicitare - am deja o listă cu oamenii interesați - iar dumneavoastră urmează să-mi plătiți zece  procente pentru serviciile mele de consilier, sau un sfert din sumă, caz în care eu îmi opresc tot zece la sută dar, angajez două persoane să mă ajute, persoane pe care le voi plăti cu diferența până la 25%: aștept să-mi dați numele persoanelor!

-          Tinere, îmi placi: din punctul meu de vedere, hotelul te va ajuta din plin, iar persoana pe care o vei angaja, va fi aceea care se va ocupa de apartamentul pe care ți-l voi pune la dispoziție pentru ... cât ai zis ...? ... trei zile ... o săptămână?

-          Dacă nu ai pe nimeni, îți aduc eu pe cineva cu apa minerală și cu băuturile în general: o persoană foarte discretă și 100% sigură, apoi ... 

   Cei doi stăteau față în față: Acrobatul, îmbrăcat în haine de stradă, ponosite, cu o figură suptă și tristă de clown fără angajament, își ținea privirea în pământ. Ar fi cerut o țigare, dar îi era rușine: nu ajunsese încă pe cea mai de jos treaptă a cerșetoriei, nu ajunsese încă în faza în care să ceară fără să-l intereseze de urmări, încă îi mai era din când în când rușine.

-          Uite cum stă treba: știu că ai avut probleme cu băutura, știu că te-a lăsat nevasta ...

-          De`aia m-am apucat de băutură!

-          ... bineînțeles că ăsta-i motivul, că te-a lăsat nevasta! Mai știu că ești în rahat cu banii, că nu ți-au plătit tot contractul așa cum ți-au promis, știu că se feresc de tine ca proștii, dar mai știu că ai doi Clowni de argint și trei de aur, căpătați la Monte Carlo, și de fiecare dată ai avut concurență serioasă! Asta este ocazia ta să le arăți ce mai poți! Să le arăți că sunt niște cretini, niște imbecili, să le râzi în nas și să câștigi suficient să-ți faci propriul tău circ sau să te retragi și să nu mai muncești toată viața ta!

-          Știu și eu ...

-          Măi, gândește-te numai ce va spune fosta când va auzi și va vedea: bag mâna-n foc că o s-o roadă invidia! Mare minune de nu te pomenești cu ea înapoi acasă!

-          Să știi că n-am mai lucrat de ceva timp ...

-          Uite aici două sute și adresa asta: mâine la ora zece de dimineață, ne întâlnim acolo, la sală! Tu îți aduci echipamentul și te apuci de antrenamente: timp ai, nu trebuie să te grăbești!

-          Dar ... două sute ... eu n-am ...

-          Lasă, mi-i dai înapoi din onorariu! Pe mâine!

   Acrobatul începuse să se simtă mai bine.

   Organizatorul plecase. 

   Cei doi, în costume sobre, ocupau o masă într-un separeu al celui mai chic restaurant din zonă, folosit de multe ori pentru întâlniri atât de către oamenii de afaceri, cât și de către oamenii politici. Reprezentantul televiziunii, era circumspect: nu-l atrăgea propunerea Organizatorului, nu i se părea a fi foarte originală ... și mai era și periculoasă!

-          Nu vei găsi pe nimeni dispus să se bage la nebunia asta! Nimeni nu-și va băga capul de bunăvoie în lațul pe care-l întinzi tu!

-          Nu, „nimeni nu-și va băga” pentru că și l-a băgat deja! Tu ai idee câți artiști de circ mor de foame? Dragule, circul nu s-a schimbat în ultimii două mii de ani, pardon, nu s-a schimbat de când fiarele mâncau creștini în arenă, circul a ajuns distracția preșcolarilor, habar n-ai ce inflație este pe piața muncii circului! Nu că n-a trebuit să caut, dar chiar a fost greu să aleg! Vezi tu, problema nu este să ai un acrobat foarte bun care să poată face numărul, că de făcut îl fac mulți, șmecheria este să găsești unul care să aibă în spate o poveste, ceva de care publicul să își aducă aminte, oamenii să poată spune „Auzi: nu-i ăsta ăla care ...?” Te-ai prins? Iar eu am omul perfect pentru această afacere!

-          Pe cine? Pe Sfântul Duh?

-          Am spus omul! Îți amintești scandalul de acum câțiva ani, cu accidentul mortal de la circ, cu acrobatul care a căzut și și-a rupt gâtul pentru că un coleg nu l-a asigurat corect?

-          Da, îmi amintesc.

-          Și vinovatul părea a fi fost beat în momentul accidentului?

-          Da. Ți-am mai spus, îmi amintesc foarte bine!

-          Dacă ți-aș spune, între patru ochi, că omul nu a băut în viața lui, dar că mortul era pe cale să-i sufle nevasta? Ce mai ai de zis?

-          Tu vorbești serios?

-          Eu nu știu nimic, eu nu ți-am spus nimic, dar dacă folosiți chestia asta în reclama evenimentului, cred că faci audiență ca la Super Bowl!

-          Cum mama dracului ai aflat ... ?

-          Eu nu știu nimic! Dar absolut nimic! De fapt, știu ceva: te-ai gândit la cât va ajunge minutul de publicitate? Și fii atent, am aranjat deja cu directorul hotelului, vom avea un apartament din care se va face ieșirea cu mare fast, din clădirea în șantier, cu cel puțin trei zile înainte, vor fi montate reflectoare și lasere care vor lumina traseul și, la ora desfășurării vor fi efecte pirotehnice ...

-          În seara aia?

-          Nu, nici gând, în noaptea aia va fi numai liniște, întuneric, isterie și o pată de lumină pe acrobat! Bineînțeles că în zilele anterioare, așa că eu cred că în cele trei zile - te sfătuiesc să pui un cronometru descrescător - și pe parcursul evenimentului, ai tăi vor realiza cel puțin șapte ore de transmisie în direct! Nu mai pun la socoteală reportajele de la buletinele de știri și toate celelalte.

-          Bun, până aici am înțeles! Să vorbim despre bani: care este costul?

-          Pe voi nu vă costă nimic, știu că sunteți săraci ...

-          Săraci? Noi?

-          Hai, lasă poveștile astea, că nu mai sunteți ce ați fost, iar audiența voastră a scăzut simțitor de când ați trecut pe emisiuni culturale și filme de artă! Așa că, fii atent: eu îți aduc mai mulți clienți care vor să bage publicitate în perioada asta. Voi îi alegeți pe care poftiți, dar luați și doi de pe listă, indiferent cât de puțin ar plăti, doi pe care ți-i indic eu!

-          Nu se poate! Asta este ...

-          Un rahat! Bineînțeles că se poate, că doar nu ești instituție de stat, ești firmă particulară! Dar asta nu este tot: ca să vezi că nu vă cer să vă sacrificați numai voi, o fac și eu: îmi spui pe cine vrei să angajez temporar drept consilier. Voi îmi plătiți 25% din sumele de pe publicitate ...

-          Nu se poate!

-          Iar eu îl plătesc pe angajatul temporar cu zece puncte procentuale!

-          Așa se poate!

-          Să nu uit ... vreți să asigurați voi logistica, sau ... 

   După câteva zile de antrenament, Acrobatul se simțea din nou în largul lui: nu se mai temea de sârmă, iar bicicleta parcă se echilibra singură! Mergea fără probleme, făcea sur place, mergea apoi cu spatele: începuse la un metru și acum era la opt, pentru că doar atât îi permitea tavanul sălii.

-          Las-o mai moale, că dacă te văd ăștia cum te miști, nu ne mai dau nici un ban, că o să li se pară prea ușor!

-          Vă place?

-          Da, îmi place!

-          De aproape o săptămână nu am mai băut nimic!

-          Bravo ție, dar să știi că o cantitate oarecare, nu face altceva decât să-ți crească curajul!

-          Crede-ți?

-          Sunt convins! Plus că știu din sursă sigură!

-          Atunci ...

-          Știi tu mai bine, tu simți ce-ți trebuie ... Bun: uite contractul! Tu iei 40% și eu 60%, dar eu bag toți banii, eu aranjez tot, eu sunt cu munca. Tu nu trebuie decât să-ți faci numărul! Singura bubă, este că plata se face după eveniment!

-          Păi ... eu ...

-          Fii liniștit, uite bani aici! Eu am estimat că încasările vor depăși cu mult așteptările noastre!

-          Dar cum va fi? Cu bilete?

-          Nici gând, totul va fi la liber, banii sunt din publicitate! Hai antrenează-te! Cu cel puțin trei zile înainte, ne mutăm în apartamentul din hotel ...

-          Nu-i scump?

-          Lasă că îl plătesc eu, ne socotim după! Verificăm instalațiile, la ore fixe ieși la geam ca să pozezi ... o să vezi că o să-ți placă! Vei fi după număr atât de faimos, că vei putea candida pentru alegerile parlamentare! 

   Meseriașul din fața lui, îl nemulțumea: avea o idee fixă, cum că cele două clădiri, fiind subțiri și înalte, făceau săgeată!

-          Ce mă interesează asta pe mine? N-au decât să facă și arcuri, nu doar săgeți!

   Maistrul sau inginerul sau ce-o fi fost el, îi explică rbdător cum stă treaba cu mișcarea clădirilor înalte, cu balansul lor, cu vibrațiile lor, cu faptul că tot timpul se bălăngăne dar că ochiul omenesc nu percepe asta:

-          La înălțimea la care v-ați propus să lucrați, săgeata medie poate atinge și doi metri pentru fiecare dintre clădiri: așadar, într-un caz aparte și perfect posibil, cablul poate fi mai lung cu patru metri - și va face burtă - sau mai scurt cu patru metri - situație în care se va rupe! În oricare dintre situații, rezultatul este o căzătură de la o sută și ceva de metri!

-          Trebuie să riscăm, asta este!

-          Nu m-ați înțeles: mi-ați cerut să întind cablul în ziua Z-7! Nu se poate: cablul nu va rezista până în ziua Z, se va rupe până atunci! Nici măcar nu va ajunge să cadă!

-          Și, ce este de făcut?

-          Nu știu, mă gândesc! 

   Contractele de publicitate fuseseră semnate.

   Companiile cu existență efemeră fuseseră înființate.

   Televiziunea care își asigurase poziția de unic transmițător, păzindu-și exclusivitatea ca pe un secret militar, începuse să facă reclamă, readucând în memoria publicului întâmplarea veche cu accidentul de la circ, întâmplare de care unii încă își mai aminteau ... sau credeau

că-și amintesc, recitând

„La Circ ...

Un accident banal –

Un acrobat,

Un salt mortal

Şi ...

Acrobatul nu s-a mai sculat ...

Alămurile din orchestră au tăcut,

Iar clovnii din arenă au ţipat...

Dar publicul din staluri n-a crezut

Că poate fi şi-un accident adevărat

Şi-a fluierat ...

Zadarnic –

Mortul n-a mai înviat ... ”

   Lucrurile se legau, banii începuseră să vină, interesul publicului era din ce în ce mai mare. Oamenii televiziunii, pe lângă emisiunile și publicitatea mascată, începuseră să lanseze pe piață zvonuri, cum că se pregătește ceva, cumva ... Așteptările erau atât de mari, încât un post concurent, fără să aibă idee ce serviciu îi face, a transmis într-o seară și la o oră bună un întreg reportaj despre moartea suspectă de la circ și despre personajul principal, cel bănuit a fi fost autorul, pe care acum toată lumea îl căuta și nimeni nu-l găsea! Acrobatul, devenise faimos deși nimeni nu l-ar fi recunoscut pe stradă!

   Presiunea a crescut ceas cu ceas, fiind clar tuturor că se pregătește un eveniment important. 

   Până la urmă, într-o noapte, pe la două, a sunat telefonul:

-          Am găsit!

-          Ce-ai găsit, frate, ce-ai pățit ...

-          Am găsit soluția, știu cum putem întinde cablul!

   Asta a fost suficient ca să-l trezească instantaneu!

-          Ai găsit o soluție?

-          Da, am găsit: vom pune în fiecare capăt niște resorturi puternice, care să preia diferența de lungime generată de mișcarea turnurilor și care totodată să țină cablul ...

-          Perfect: fă-o!

   Amănuntele nu-l mai interesau: se putea face și, cu asta basta! 

   Acrobatul, căpătase tot mai mult curaj: pe măsură ce timpul trecea, se obișnuia cu ideea și cu ceea ce i se cerea, iar dacă dimineața mai avea unele îndoieli, după prânz și după câteva pahare pline, orice îndoială dispărea.

   Lucrurile mergeau din ce în ce mai bine! 

   Într-o seară, în ziua Z-7, la programul principal de știri, a fost anunțat cu mare fast evenimentul demn de cartea recordurilor, eveniment ce avea să se petreacă după numai o săptămână: un acrobat, un om cu un curaj nebun, cu niște calități ieșite din comun, avea să străbată mergând cu bicicleta, pe un cablu, distanța dintre cele mai înalte clădiri din oraș! Dar asta nu era totul: distanța era de două sute de metri și trecerea urma să se facă la înălțimea de o sută cincizeci de metri!

   În aceeași seară, oamenii observară că cele două turnuri sunt acoperite cu reclame, că pe zone mari din fațadele lor sunt proiectate spoturi publicitare și că un robot de care era agățată o enormă eșarfă albă, străbătea distanța dintre ele, dus întors, cam în cinci minute: cablul era la locul lui!

   Oamenii discutau pro și contra, se făceau pariuri, mai ales că se anunțase că traversarea se va face fără asigurare!

   Unii, puși pe glume, au întrebat într-o dimineață la radio, ce mașini trebuie să fie prezente: ambulanțe ori mașini de gunoi?

   Un meteorolog, a încercat să explice că la acea înălțime, între clădiri înalte, curenții de aer au traiectorii și intensități imposibil de prezis și, că dacă ar fi după el, nu ar permite spectacolul: i s-a închis gura cu un cor de chicoteli!

   Toată lumea aștepta rezultatul încercării!

   În fiecare seară, la ora șapte, televiziunea ce avea exclusivitatea, îl arăta pe Acrobat cum iese pe fereastra apartamentului, degajat, cum verifică starea și tensiunea cablului, pentru ca apoi să-l arate din nou, cum, zâmbitor, salută telespectatorii și se retrage.

   Ziua Z se apropia!

   Minutul de publicitate, pentru spațiul celor două firme inexistente pentru care fusese rezervat, fusese scos de Organizator la o licitație privată și ajunsese la un preț fabulos!  

   Și a venit seara cea mare!

   Cronometrul, instalat de postul TV, scurgea nemilos secundele, apropiind momentul ZERO!

   Toată lumea își ținea respirația!

   Toată lumea privea ecranele televizoarelor și pastele de dinți ce erau prezentate acolo, sau își răsucea capul în încercarea de prinde ceva din ce se petrecea sus, pe firul acela ce părea inexistent!

   Vânzarea de binocluri fusese în ultimele zile afacerea la modă!

   Reflectoarele erau ațintite spre fereastra pe unde urma să iasă Acrobatul: în cameră, era o lumină atât de puternică, încât nu puteai sta cu ochii deschiși, o lumină mai strălucitoare decât aceea a unui arc electric de sudură! Alături de el, Organizatorul, care dăduse pe toată lumea afară, îi ținea bicicleta specială de acrobație: avea răbdare, artistul se ruga. Atunci când a terminat, s-a ridicat și, privindu-l cu ochi tulburi, i-a spus:

-          Îmi este puțin teamă ...

-          Este normal să ai trac după ce n-ai mai apărut atâta timp în arenă!

-          Și zici că am deja solicitări? Că îmi oferă angajamente?

-          Doar ți-am arătat mesajele lor: va trebui numai și numai să alegi!

-          Da ... să aleg ...

-          Ți-e teamă?

-          Puțin ...

-          M-am așteptat să ai emoții, așa că am venit pregătit: poftim!

   Și-i întinse o sticlă plată, conținând un lichid incolor!

   Acrobatul, s-a luminat la față - a luat sticla, a băut prelung, apoi i-a înapoiat-o:

-          Ne vedem dincolo?

-          Da, te aștept pe platforma de sosire, așa cum am făcut programul!

-          Bine! Am pornit!

   În cameră nu era televizor.

   Îl privi cum își scoate bicicleta și o poziționează pe platforma de start, ajutat de cei doi asistenți, cu roțile speciale, lipsite de anvelope, pe cablul întins. Organizatorului i se păru că aude urale, dar era conștient că este prea departe și că i se pare.

   Și totuși, se auzea mulțimea cum ovaționează!

   Când se îndrepta spre ușă, auzi pe geam parcă un oftat și, apoi, după un moment de liniște, țipete.

   Cei doi asistenți se agitau!

 

   A ridicat din umeri și s-a oprit să-și aprimdă o țigară: nu avea motive să se mai grăbească.